P a
cea min?ii e una dintre nestematele în?elepciunii. E rezultatul eforturilor îndelungi ?i r?bd?toare de autocontrol. Prezen?a sa indic? experien?a matur? ?i o recunoa?tere mai profund? a legilor ?i a mecanismelor gândirii.
Omul devine calm în m?sura în care se consider
? o fiin?? cu gândire evoluat?; c?ci o asemenea cunoa?tere necesit? în?elegerea celorlal?i, ca rezultat al gândirii. Pe m?sur? ce dezvolt? o modalitate corect
? de în?elegere ?i vede tot mai limpede leg?turile interne dintre lucruri, prin ac?iunea cauzei ?i efectului, omul înceteaz? s? se mai agite, s? se mai îngrijoreze ?i s? mai jeleasc? ?i r?mâne concentrat, hot?rât, senin.
Omul calm, du
p? ce a înv??at cum s? guverneze pe sine, ?tie cum s? se adapteze la ceilal?i, iar ace?tia, la rândul lor, îi poart? respect pentru for?a sa spiritua
l? ?i simt c? pot s? înve?e de la el ?i s? se bizuie pe el. Cu cât omul devine mai calm, cu atât e mai mare succesul, influen?a sa, puterea sa de a face bine. Chiar ?i comerciantul obi?nuit va descoperi c? prosperitatea afacerii sale cre?te pe m?sur? ce-?i dezvolt? mai mult? st?pânire de sine ?i echilibru; c?ci oamenii vor prefera întotdeauna s? aib? de a face cu un om a c?rui purtare e mereu echilibrat?.
Omul puternic ?i calm e întotdeauna iubit ?i respectat. El e ca un copac care face umbr? într-un ?inut secetos sau ca o stânc? lâng? care te po?i ad?posti pe furtun?. Cine nu iube?te o inim? lini?tit?, o via?? calm?, echilibrat?? Pentru cei ce posed? daruri binecuvântate nu conteaz? dac? plou? sau e soare, schimb?rile care se pot abate asupra lor n-au importan??, c?ci ei sunt întotdeauna blânzi, senini ?i calmi. Acest echilibru des?vâr?it al caracterului, pe care îl numim senin?tate, este ultima lec?ie a culturii. Este înflorirea vie?ii, rodirea sufletului. E pre?ioas? ca în?elepciunea, mai de dorit decât aurul, da, chiar decât cel mai pur aur. Cât de nesemnificativ pare goana dup? bani în compara?ie cu o via?? senin? – o via?? care se scald? în oceanul Adev?rului, sub valuri, dincolo de furtuni, în Calmul Etern!
Cunoa?tem atât de mul?i oameni care în?cresc via?a, distrug tot ce e blând ?i frumos prin furii explozive, care-?i distrug echilibrul ?i-?i fac sânge r?u! Nu se ?tie dac? nu cumva marea majoritate a oamenilor nu-?i distrug via?a ?i fericirea din lipsa st?pâ nirii de sine.
În via??, întâlnim atâ t de pu
? ini oameni care s
? aib? acel echilibru des?vâr?it, caracteristic unei personalit??i ?lefuite!
Da, omenirea n?v?le?te cu pasiune necontrolat?, se las? agitat? de suferin?e neînfrânate, purtat? de colo-colo de nelini?ti ?i îndoieli. Numai omul în?elept, ale c?rui gânduri sunt controlate ?i purificate, face vânturile ?i furtunile s? i se supun?.
Suflete zdruncinate de furtuni, oriunde v-a?i afla, indiferent în ce condi?ii a?i tr?i, afla?i aceasta: în oceanul Vie?ii, insulele Binecuvânt?rii zâmbesc, iar ??rmul însorit al Idealului vostru v? a?teapt?. ?ine?i mâna cu hot?râre pe cârma Gândurilor. În corabia Sufletului vostru se odihne?te St?pânul conduc?tor; El doarme numai. Trezi?i-l! St?pânirea de sine înseamn? Putere. Gândirea dreapt? înseamn? capacitatea de a Conduce. Calmul înseamn? Putere. Spune?i-v? în sufletul vostru: Pace, r?mâi!
James ALLEN – Dup? cum gânde?te omul, 2003.