Când e? t
i într-o rela?ie profund? cu cineva, apare o mare nevoie de a fi singur. Începi s? te sim?i obosit, epuizat – bucuros obosit, fericit obosit, dar fiecare emo?ie este istovitoare. Începutul rela?iei a fost minunat, dar acum ai vr ea
s? treci la singur?tate, sim?i nevoia s? te aduni, s
? te înr?d?cinezi iar??i în fiin?a ta.
În iubire, te mu?i în fiin?a celuilalt, pierzi contactul cu tine. Acum sim?i nevoia s? te reg?se?ti. Dar când e?ti singur, apare din nou nevoia de iubire. Iubirea r?sare din singur?tate.
Singur?tatea te face prea plin.
Iubirea î?i prime?te darurile. Iubirea te gole?te pentru ca s? te umpli din nou. Ori de câte ori e?ti golit de iubire, singur?tatea te hr?ne?te, te integreaz?. ?sta e un ciclu.
F? persoana iubit? s?-?i dea seama de acest ciclu.
Oamenii trebuie înv??a?i c? nimeni nu poate iubi 24 de ore din 24; e nevoie de perioade de odihn?. ?i nimeni nu poate iubi la comand?. Iubirea e un fenomen spontan – se întâmpl? când vrea ea.
Nu se poate face nimic în privin?a asta. Dac? faci altceva, nu mai e iubire, e actorie.
Adev?ra?ii îndr?gosti?i, îndr?gosti?ii inteligen?i în?eleg fenomenul ?i îl respect?. Fiecare ?tie c? dac? cel?lalt vrea s? fie singur, nu înseamn? c? e respins. Dimpotriv?, cel?lalt vrea s? fie singur, pentru c? a dat atâta iubire încât acum e gol ?i trebuie s? se umple din nou ca s? aib? ce rev?rsa.
Asta înseamn? inteligen??.
OSHO – Inteligen?a, 2006