Sunt Francisco, cel mai tân?r dintre cei ?apte c?lug?ri care tr?iesc aici. Mi-au încredin?at muncile cele mai grele. Zilele acestea t?i lemne di n
trunchiurile b?trâne ale copacilor pe care vijeliile i-au trântit la p?mânt.
P?durea este o lume numai bun? de respectat, de descoperit.
De fiecare dat
? când trecem printre copaci, ar trebui s? ne facem cruce în semn de respect. P?durea este o imens? catedrala verde, iar murmurul sau este vocea lui Dumnezeu.
Deseori, i-am auzit glasul de-a lungul ei ?i am îngenunchiat s? m? rog.
De atunci, am ascultat întotdeauna glasul vântului, am înv??at s? îi cunosc modula?iile, ?i, în func?ie de diversele direc?ii de unde bate, în?eleg ceea ce se va întâmpla pe p?mânt, cum vor fi anotimpurile ?i recoltele.
Într-o noapte am avut un vis ciudat – dintr-odat? m? aflam într-un lan de grâu pentru c? m? chemase cineva.
Spicele erau cele care aveau nevoie de mine.” Te-am c?utat pentru c? de câ?iva ani multe dintre noi se îmboln?vesc ?i ?tim c? tu e?ti expert în îngrijirea noastr?. Au încercat mul?i, dar pân? ast?zi nimeni nu a reu?it s? ne vindece”.
Am început s? observ cu aten?ie spicele pentru a descoperi despre ce boal? era vorba. Cam toate sufereau, aveau tijele cojite ?i frunzele de un verde palid. Visul a durat mult? vreme, îmi amintesc c? m-am str?duit din zori ?i pân? î n seara s
? le îngrijesc pe cele bolnave.
Numai ce am ajuns c?tre sfâr?itul îns?n?to?irii lor, ?i unul dintre spice mi-a mul?umit: “Bravo Francesco, ai f?cut o treab
? bun?! Începem s? ne revenim, câmpul este fericit, ?i la fel suntem ?i noi. Continu? s? ?ii la noi, iubindu-ne pe noi, îl vei iubi pe Dumnezeu”.
Visul a luat sfâr?it, m-am trezit în timp ce prima raz? de lumin? a r?s?ritului p?trundea pe fereastr?.
Trebuie s? ascult?m întotdeauna de chemarea naturii cu o inim? curat? ?i s? a?tept?m s? creasc? în jurul nostru florile simplit??ii care îmbobocesc numai dac? o dorim cu ardoare. Trebuie s? r?mâi în a?teptarea acelei chem?ri, fie ?i numai pentru a îngriji o plant? mic?…
***
“Pe vârful unui munte, pacea naturii se filtreaz
? în noi c? lumina soarelui printre copaci. Vântul ne comunica prospe?imea lui, furtunile, for?a lor. (John MURI)
S ursa: Romano BATTAGLIA. O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p. 25-26