Un orb r?t?ce? te prin p
? d
ure. Deodat? se împiedic? de ceva ?i cade. Pip?ie p?mântul din p?dure, descoper? c? a c?zut peste un alt om care st?tea acolo chircit.
Acesta e olog ?i nu poate merge.
Cei doi încep s? povesteasc? ?i s?-?i plâng? soarta:
– De când m? ?tiu orbec?iesc prin p?durea asta ?i nu-i g?sesc ie?irea, c?ci nu pot s
? v?d! Strig? orbul.
Ologul îi r?spunde la rându-i:
– De când m? ?tiu stau întins pe p?mânt ?i nu pot s? ies din p?dure pentru c? nu m? pot ridica.
?i, în timp ce-?i spun unul altuia p? surile, ologul strig
? dintr-o dat?:
– Am o idee.
Ia-m? în cârc? ?i o s?-?i spun eu în ce direc?ie s? mergi. Împreun? putem s? ie?im din p?dure.
În aceast? poveste orbul întruchipeaz? ra?iunea, iar ologul intui?ia. Cine înva?? s? le combine pe cele dou
? va g?si calea pentru a ie?i din p?dure.
Surs?: Sascha KUGLER – Principiul lui Alchimedus, 2007.