M? aflu în locul ace s
ta numa i
de o zi ?i noapte, dar timpul pare s? se fi dilatat, c? atunci când eram copii ?i nu mai venea seara.
Noi suntem cei care scurt?m timpul s?u îl lungim la infinit.
Totul depinde de felul în care îl folosim sau îl pierdem.
Febra grabei s-a întins de-acum oriunde; am uitat o parte din acea lume veche unde existau înc? respectul ?i polite?ea.
Ast?zi alergam, alergam pentru c? orele alearg? mai repede decât noi, pentru c? apoi s? se dilate ?i s? devin? de neajuns.
Ne-am urcat într-un tren care merge mult prea repede, f?r? s? se opreasc? în nici o sta?ie. Locomotiva trage dup? sine un convoi într-o direc?ie necunoscut?, care ne-ar putea conduce într-un de?ert nem?rginit.
Am fost norocos pentru c
? trenul acela m-a condus în acest loc izolat unde chiar ?i zgomotul unui pârâia? reprezint? un eveniment extraordinar.
În locul acesta voi avea în sfâr?it timp pentru a-mi face bilan?ul vie?ii, pentru a m? reg?si de-a lungul unor poteci pe care nu le-am mai str?b?tut pân? acum ?i pentru a în?elege cu exactitate cine sunt ?i ce am f?cut pentru mine însumi ?i pentru al?ii.
Din cererile de ajutor pe care le primim, ne putem da seama de cât de important? este via?a noastr? în ochii altora, pentru c? aceste cereri sunt m?rturia umanit??ii noastre.
Cred c? am pierdut aceast
? încredere ?i c? sunt golit de sentimente ?i de dragoste.
Unul dintre cele mai distructive comportamente la care decurgem adesea, este acela de a ne gândi cu sete la ceea ce am putea avea de la via?? ?i nu de la ceea ce avem deja. Suntem convin?i c?, odat? cu realizarea unei dorin?e anume, putem fi ferici?i, dar, de fapt, începem alerg?tur a obosito
are pentru a atinge un alt obiectiv. Este un lan? absurd care ne lipse?te de oportunitatea de a aprecia ceea ce avem de fapt în mâinile noastre, ?i mai ales de dragostea de care suntem înconjura?i… (trad. Marina LOGHIN).
Romano BATTAGLIA – O inim? curat?. – Bucure?ti: RAO, 2008, p. 38-40.