În al 23-lea an al domniei lui Zhao, Lao Tze şi-a dat seama că războiul îi va distruge locul unde trăia. Cum petrecuse ani meditând asupra esenţei vieţii, era foarte conştient că, în anumite momente, trebuie să fii practic. Se hotărî pentru lucrul cel mai simplu: să se mute. Îşi luă puţinul avut şi pleca înspre Han Kheou; la poarta oraşului, întâlni un gardian.
– Unde merge marele nostru înţelept?, întrebă gardianul.
– Departe de război.
– Nu poţi pleca aşa. Mi-ar plăcea să aflu ce ai învăţat în atâţia ani de meditaţie. Te las să treci numai dacă împarţi cu mine tot ce ştii.
Ca să scape de gardian, Lao Tze a scris acolo, pe loc, o cărticică şi i-a dat-o gardianului imediat, aşa cum era, în manuscris şi fără nicio copie de rezervă. Apoi îşi continuă drumul, şi niciodată nu a mai auzit cineva vorbindu-se despre el.
Textul lui Lao Tze a fost copiat şi răscopiat, a traversat secolele, mileniile şi a ajuns în zilele noastre. Se numeşte Tao Te King [Cartea cărării supremului adevăr], este publicat în portugheză de multe edituri şi reprezintă o lectură nepieritoare.
Iată, în continuare, câteva rânduri din acesta:
Cine-i cunoaşte pe ceilalţi e un înţelept,
Cine se cunoaşte pe sine e un iluminat.
Cine-i învinge pe ceilalţi e puternic,
Cine se învinge pe sine e atotputernic.
Cine cunoaşte bucuria e bogat,
Cine-şi ţine drumul drept are voinţă.
Fii modest, şi vei rămâne cinstit.
Înclină-te, şi vei rămâne drept.
Goleşte-te, şi vei fi plin.
Consumă-te, şi vei rămâne ca nou.
Înţeleptul nu iese în faţă, de aceea străluceşte.
El trece neobservat, de aceea toţi îl văd.
El nu se laudă, şi de aceea are merite.
Şi pentru că nu se întrece cu nimeni,
Nimeni pe lume nu se poate-ntrece cu el.
O legendă japoneză spune că un călugăr, entuziasmat de frumuseţea cărţii chinezeşti Tao Te King, s-a hotărât să strângă bani să traducă şi să publice acea carte în limba maternă. Zece ani a durat pentru a aduna suma suficientă.
Dar ciuma i-a devastat ţara şi călugărul a folosit banii pentru a alina suferinţa oamenilor. Imediat ce situaţia a revenit la normal, a plecat din nou în căutarea banilor necesari publicării cărţiiTao.
Au mai trecut zece ani, şi când era gata să tipărească cartea, un tsunami a lăsat sute de oameni fără adăpost.
Călugărul a cheltuit iarăşi banii strânşi pentru reconstrucţia caselor celor care pierduseră tot. Şi au mai trecut zece ani, şi el a reuşit să pună banii la loc şi, în sfârşit, poporul japonez a putut citi Tao Te King.
Înţelepţii spun că, de fapt, călugărul a făcut trei ediţii ale cărţii Tao: două invizibile şi una tipărită. Şi-a păstrat credinţa în ţinta stabilită, dar n-a încetat să fie atent şi la semenii lui.
Paulo COELHO – Evenimentul zilei, nr.4224/25 sept. 2005, p. 6
Sursa: Cum a fost scrisă o carte foarte importantă a lumii > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-a-fost-scrisa-o-carte-foarte-importanta-a-lumii-693674.html#ixzz1qhtHwQPw