Deasupra ta, înăuntrul tău, în jurul tău este o taină fără sfârşit pe care nu o vom putea descifra niciodată.
Eşti lumina lumii, deşi te-ai născut în satul cel mai sărac al unui pământ pustiu. Ai muncit într-un atelier de tâmplărie până la vârsta de treizeci de ani şi nimeni nu ştia de existenţa ta. Apoi ai devenit un predicator călător, iar mulţimea te-a urmat.
Nu ai fost la şcoală, nu ai scris nici când o carte, nu ai avut niciodată o însărcinare importanta. Nu ai avut nici casă, nici familie. Te-ai îndepărtat de locul naşterii, dar nu ai făcut nicicând nimic pentru a deveni important. Nu ai avut alte recomandări în afară de tine însuţi.
Nu ai avut nimic de-a face cu această lume, în afară exercitării puterii pure a divinei tale umanităţi.
Pe când erai încă tânăr, mareea opiniei publice s-a întors împotriva ta. Prietenii tăi au fugit, iar unul dintre ei te-a renegat.
Ai fost predat duşmanilor tăi, ai suportat ruşinea unui proces şi ai fost ţintuit între doi hoţi.
Călăii tăi au tras la sorţi singur lucru care îţi aparţinea pe pământ, în timp ce erai în agonie: veşmântul tău.
Au trecut multe secole şi încă eşti esenţa umanităţii.
Sursa: Romano BATTAGLIA – O inimă curată. – Bucureşti: RAO, 2008, p. 83-84.