Numele acestei păsări mitice vine din greceşte, însemnând roşu, purpuriu. Conform mitului respectiv Phoenix este o pasăre oraculară, având însuşirea de a arde periodic şi a se regenera din propria cenuşă. Este simbolul nemuriri şi al învierii.
Era venerată în Heliopolis şi, după Herodot, apărea doar o dată la 500 de ani, când îi murea tatăl şi îi purta trupul învelit într-un ou de smirnă, din Arabia până la Templul Soarelui, unde îl îngropa.
În varianta egipteană era pasărea sacră Benu, care îl întrupa pe zeul Soarelui. Cele mai multe legende greceşti o prezintă hrănindu-se cu rouă şi culegând ierburi mirositoare pe care le aprindea pe altarul din Heliopolis, arzând şi ea, pentru ca să învie după trei zile.
În Roma antică a devenit simbolul renaşterii forţei de viaţă a imperiului, fiind reprezentată pe monedele imperiale şi pe mozaicuri.
Creştinii o consideră modelul simbolic al Învierii lui Hristos după trei zile în mormânt, iar în simbolistica alchimică reprezintă distrugerea şi reformarea materiei în drum spre piatra filozofală.
În China antică avea drept corespondent pasărea fermecată Feng-huang, în care se reunesc principiile Yin şi Yang, devenind simbolul comuniunii conjugale.
Ca remediu Feng Shui, ea atrage oportunităţi în plan profesional şi garantează succesul firmei şi al investiţiilor, fiind considerată un simbol al faimei şi recunoştinţei sociale.
Legendele iudee o numesc Milcham şi îi explică nemurirea prin credinţa acesteia. Se spune astfel că, după ce Eva a gustat din mărul cunoaşterii, le-a ademenit pe animale să mănânce şi ele. Pasărea Milcham a refuzat însă şi drept răsplată a primit un oraş fortificat, în care să trăiască 1000 de ani.
Sursă: Irina Stoica – Magazin, nr.25 din 21 iunie 2007, p. 9.