… Numai după ce ai înţeles că nu ai de ce să-ţi fie frică, poţi avea o relaţie adevărată. Meditează la asta.
Şi apoi lasă-l pe celălalt să intre în tine, invită-l să intre în tine. Nu ridica bariere; fii veşnic un culoar deschis, fără uşi, fără zăvoare, şi atunci va apărea iubirea, adevărata iubire.
Când două suflete se întâlnesc, apare iubirea. Iubirea e precum hidrogenul şi oxigenul care, combinate dau apă. Poţi să ai hidrogen, poţi să ai oxigen, dar nici unul, nici celălalt nu-ţi ţin de sete. Combină-le şi îţi vei potoli setea. Iubirea e ca apa. Numai ea îţi potoleşte setea şi, dintr-o dată, eşti mulţumit. Ăsta e semnul vizibil al iubirii – eşti mulţumit, de parcă ai realizat totul, de parcă ţi-ai atins ţelul. Nu mai ai nici un ţel, destinul ţi s-a împlinit. Sămânţa a devenit floare.
Mulţumirea profundă este semnul vizibil al iubirii. Cel care iubeşte este pe deplin mulţumit.
Poate o să te mire când îţi spun că iubirea te face lipsit de dorinţă, dar dorinţa vine odată cu nemulţumirea. Doreşti ceva pentru că nu-l ai. Îl doreşti pentru că crezi că dacă l-ai avea ai fi mulţumit. Dorinţa se naşte din nemulţumire.
Când există iubire şi două suflete s-au întâlnit şi s-au contopit, există mulţumire. E ca şi cum întreaga existenţă s-ar fi oprit în loc. Atunci momentul prezent este singurul moment.
OSHO – Curajul: Plăcerea de a trăi periculos, 2006