Un tânăr, care nu avea prieteni, pe care nu-l băga nimeni în seamă, s-a dus la Miami la o convenţie a vânzătorilor, şi acolo a văzut că ceilalţi se distrau, râdeau, vorbeau între ei, dar lui nu-i dădeau nici o atenţie.
Într-o seară era foarte deprimat şi a intrat în vorbă cu alt vânzător, căruia i-a spus problemele lui. „Oh, ştiu cum se poate îndrepta asta!” exclamă celălalt. „Fă rost de o cămilă şi plimbă-te călare pe ea pe străzi şi cât ai clipi din ochi toată lumea te va băga în seamă şi vei avea câţi prieteni vei vrea”.
Întâmplarea a făcut ca un circ să-şi lichideze afacerea şi să vândă o cămilă. Tânărul a cumpărat-o şi a început să se plimbe călare pe stradă în sus şi în jos şi, bine-nţeles, toată lumea l-a băgat în seamă. Tânărul se simţea în al nouălea cer.
Dar după o săptămână. Cămila a dispărut. Distrus, tânărul a dat imediat telefon la un ziar local pentru un anunţ privitor la cămila pierdută.
„Era mascul sau femelă?” întreabă cel de la ziar.
„Mascul sau femelă? De unde să ştiu eu?” se răsti tânărul.
Apoi se gândi şi spuse: „Oh, da, fireşte, era mascul.”
„De unde ştii?”.
„Păi, de fiecare dată când mă plimbam călare pe stradă oamenii strigau: „.
„Schmuck” e un cuvânt din limba idiş, un cuvânt foarte frumos. El are două înţelesuri, şi înţelesuri foarte relevante. Un înţeles este „idiot”, iar celălalt înţeles, la prima vedere foarte forţat, înseamnă organul genital masculin. Dar, într-un fel, ambele înţelesuri sunt foarte înrudite. Idioţii trăiesc numai ca fiinţe sexuale, ei nu cunosc altă viaţă. Aşa că „schmuck” e frumos. Dacă un om cunoaşte numai sexul în viaţă, e tâmpit, e idiot. Aşadar, oamenii spuneau „uite la idiotul ăla de pe cămilă”, dar tânărul credea că ei vorbeau despre organul genital al cămilei, nu despre el.
OSHO – Creativitatea, 2006