Bună ziua, doamnelor şi domnilor. Ţin să vă mulţumesc de la bun început că v-aţi adresat agenţiei noastre care are, şi sunt mândru să precizez acest fapt, treizeci de ani de experienţă.
Noi plecăm de la principiul că oamenii trebuie să înveţe să înoate înainte că destinul să-i arunce în apă. Iată de ce, doamnelor şi domnilor, agenţia noastră va propune un stagiu de cerşit, complet şi adaptată personalităţii fiecăruia.
Nu vrem să spunem că într-o bună zi veţi ajunge să trăiţi în mizeria cea mai neagră, pe treapta cea mai de jos a societăţii. Dar dacă se va întâmpla totuşi că într-o bună zi să ajungeţi să trăiţi în mizeria cea mai neagră, pe treapta cea mai de jos a societăţii, e bine să ştiţi cum trebuie cerşit în mod eficient.
Pentru că, doamnelor şi domnilor, cerşitul este o artă şi, că fiecare artă, are regulile sale de aur. Iar regulile unei arte, se învaţă. Deci, vă propunem de pe acum să investiţi în învăţarea acestei arte care ar putea să devină, într-o bună zi, colacul dumneavoastră de salvare.
În consecinţă, iată regulile de aur ale cerşitului:
– Nu trebuie niciodată să întindeţi mâna, trebuie să întindeţi privirea. Dacă privirea dumneavoastră ajunge să întâlnească privirea celuilalt, atunci aţi şi parcurs jumătate de drum spre inima sa.
– Pentru a cerşi, trebuie ocupat în primul rând un teritoriu. Altfel spus, trebuie să vă incrustaţi în viaţa unui cartier, a unei străzi, a unei pieţe… Cu cât veţi fi mai fidel unui loc, cu atât şansele dumneavoastră de reuşită cresc.
– Un bun cerşetor trebuie să fie curat, dar nu foarte curat. Excesul de murdărie ucide demnitatea, excesul de curăţenie ucide caritatea.
– Nu e o idee rea să aveţi alături o sticlă din plastic, conţinând puţină apă, dar nu mult, doar cât să fie vizibilă pe fundul sticlei. Ea vă poate servi oarecum de orologiu biologic. Oamenii care trec pe lângă dumneavoastră nu ştiu de câtă vreme sunteţi acolo, dar sticlă aproape goală le poate da o idee despre angajamentul dumneavoastră în timp.
– Nu trebuie să mirosiţi urât. Mirosul urât alunga persoanele potenţial caritabile. Un bun cerşetor trebuie să aibă mirosul locului unde cerşeşte. Sau, la fel ca banii, nu trebuie să aibă nici un miros.
– Trebuie să vă inseraţi în ritmul de viaţă al oamenilor care trăiesc şi se mişca în locul unde cerşiţi. Oamenii care pleacă dimineaţa la muncă trebuie să vă regăsească seara în acelaşi loc (de exemplu pe aceeaşi treaptă la intrarea în metrou).
– E bine să vă treziţi dimineaţa devreme pentru a începe să cerşiţi. Aceasta dovedeşte că sunteţi solitar cu oamenii care merg la muncă.
– Nu e o idee proastă să lipsiţi din când în când din locul unde cerşiţi de obicei. În felul acesta îi ajutaţi pe oameni să mai respire un pic. Sunt zile când ei prefera să nu vă vadă în preajma lor.
– Nu etalaţi niciodată pe trotuar sau alături de dumneavoastră cartonaşe cu inscripţii de genul “Mi-e foame”, sau “Ajutaţi-mă cu un bănuţ, vă rog”. O privire captată de un text de genul acesta este o privire pe care nu o mai captează propria dumneavoastră privire.
– Nu cerşiţi niciodată de sărbătorile naţionale, cum ar fi Ziua Republicii sau aceea a Eliberării Patriei… Acestea sunt zile când sentimentele filantropice ale naţiunii se concentrează mai degrabă asupra morţilor.
– Nu aţipiţi niciodată în timp ce cerşiţi, e ca şi cum aţi trage chiulul.
– Un adevărat cerşetor nu-şi expune niciodată, în timp ce cerşeşte, eventualele răni, infirmităţi sau urme evidente de boală. Riscaţi în felul acesta să fiţi confundat cu o altă categorie umană, să fiţi ridicat cu forţa şi internaţi într-un spital.
– Uneori e bine să fiţi văzut cu un ziar ieşind discret din buzunarul hainei, sau împăturit la picioare. Nu ca să faceţi pe intelectualul, ci ca să demonstraţi că sunteţi interesat de ce se întâmplă în lume.
– Nu trebuie niciodată să trambalaţi cu dumneavoastră rucsacuri, cărucioare, sau cine ştie ce alte obiecte. Ele nu fac decât să distrugă imaginea dumneavoastră sublimă de om sărac. Când cerşiţi, trebuie să creaţi mai degrabă imaginea unei păsări libere, decât aceea a unui melc care încurcă pe toată lumea, cărându-şi toată casa cu el.
– Foarte important: nu fiţi ipocrit când întindeţi privirea. Nu deschideţi gura ca să cereţi să vi se dea de lucru, când cerşiţi sunteţi de fapt la lucru.
– Când plouă, nu cerşiţi niciodată ud până la piele. Trecătorii ar putea fi tentaţi să vă dea mai degrabă o umbrelă decât ceva bani.
– Atenţie, evitaţi cu orice preţ să vă lăsaţi antrenat în conversaţii cu bătrânele doamne roase de singurătate, pentru că vă pot ţine de vorbă timp de ore şi ore în şir. Bătrânele doamne sunt o specie nefastă pentru cerşetori, adevărate profitoare care nu fac decât să vă mănânce timpul. Nu răspundeţi niciodată întrebărilor lor debile, pentru că riscaţi să vă înnămoliţi într-un raport de asistenta total inversat.
– Este foarte importantă şi alegerea recipientului în care speraţi să colectaţi fructele milei publice. În ce ne priveşte, noi nu recomandăm pălăria, cană de plastic sau cutia de vioară. Prima este teatrală, a doua trece neobservată, iar a treia risca să proiecteze asupra dumneavoastră imaginea unui trişor. O simplă cutie de carton, din cele în care se vând pantofii, este o soluţie igienică, sinceră şi directă.
Sursă: Teatru poetic/VIȘNIEC, Matei. – Iaşi: Tipo Moldova, 2012, pp. 311-316.