Turnul [cu ceas] era gata, schelele fuseseră scoase şi abia atunci sighişorenii au observat că lipseşte ceva. Au observat că nu era aşa de înalt cum fusese vorba şi că în plus îi mai lipsea ceva.
După multe frământări de mâini şi de gânduri, au aflat că într-un ţinut îndepărtat trăieşte un uriaş care făureşte globuri de aur. Au trimis după el, şi, odată sosit, acesta a aşezat un glob strălucitor exact în vârful turnului, terminându-l şi aducându-l la înălţimea pe care şi-o doreau sighişorenii.
Dar se mai spune că uriaşul a pus o condiţie: globul va rămâne în vârful turnului cu ceas doar până când va apărea cineva suficient de înalt încât să-l atingă cu mâna. Acesta va deveni noul posesor şi va fi lăsat să plece nevătămat cu globul de aur.
Până acum încă nu a venit nimeni, orăşenii aproape au uitat de vechea promisiune, dar, cine ştie…
Sursă: 19 Legende şi istorioare din Transilvania. – Bucureşti: Tritonic, 2007, p. 20.