* Substanţa lucrurilor se determină după dispoziţia lăuntrică a sufletului – adică judeci pe aproapele tău după cele ce se petrec în tine.
* Pe avuţii să fim stăpâni după necesităţi, înainte de a ne stăpâni ele pe noi mai presus de necesitate.
* Obiceiul cel rău, dacă cere odată şi nu-i împlineşti şi nu-i dai, slăbeşte. Dacă prima dată îi dai şi îi împlineşti cererea, a doua oară îl găseşti mai întărit asupra ta, apoi te cuprinde de tot.
* Mormântul este o uşa prin care trece toată lumea.
* Tăcerea este cea mai mare filosofie, pe care puţini o cunosc.
* Albina, prietenul şi soţia, de multe ori te înţeapă fără motiv.
* Cel ce singur se sfătuieşte, întotdeauna greşeşte!
* Nici un lucru nu ascunde mai bine ceea ce eşti decât tăcerea.
* Prostul stă în faţă ca să-l vadă lumea; înţeleptul stă în spate ca să poată vedea pe toţi.
* Mai bine să trăieşti singur decât însoţit de cei răi.
* Ascultă, vezi şi taci; fiindcă ziua fără ceartă aduce somn liniştit în timpul nopţii şi pace în inimă.
* Cea mai mare înţelepciune este să uiţi răul pe care ţi l-a făcut cineva şi să treci mai departe, fără să-l bagi în seamă.
* Cele din urmă ceasuri ale vieţii noastre sunt atât de preţioase, încât mintea nu le poate cuprinde. Numai un om înţelept, care a înţeles că trebuie să moară, gândindu-se necontenit la moarte, poate zice liniştit: „Dumnezeul meu! Nu mai am decât câteva ore să cred în Tine, să Te iubesc din tot sufletul meu, să sufăr pentru Tine, chinul morţii!”
Grichentie NATU – Din frumuseţile vieţuirii creştine, 1993