Viaţa este o femeie fermecătoare, care ne cucereşte inimile, ne ispiteşte sufletele, ne umple simţirea de promisiuni; dacă amâna mereu, ucide răbdarea din noi, dacă se supune, trezeşte în noi plictiseală.
Viaţa este o femeie care se îmbăiază în lacrimile celor îndrăgostiţi de ea şi se parfumează cu sângele celor pe care îi ucide. Viaţa este o femeie care se îmbracă în zilele albe, căptuşite cu nopţile negre. Viaţa este o femeie care preferă să aibă inima omenească prieten, refuzând-o în calitate de soţ. Viaţa este o femeie desfrânată, dar ea este frumoasă; cel care vede numai desfrâul urăşte frumuseţea ei.
*
Viaţa fără dragoste este un pom fără flori şi fără fructe. Dragostea fără frumuseţe este ca o floare fără parfum şi că fructul fără seminţe. Viaţa, dragostea şi frumuseţea sunt ipostaze ale unui singur tot, independent şi absolut, care nu admite modificare sau descompunere.
*
Viaţa fără libertate este un trup fără suflet. Libertatea fără gândire este ca un suflet tulburat. Viaţa, libertatea şi gândirea sunt trei ipostaze ale unui singur tot, veşnic, care nu dispare şi nu se destramă.
*
Viaţa fără revolta este asemenea anotimpurilor fără primăvara. Revoltă fără dreptate este asemenea primăverii în deşertul arid. Viaţa, revoltă şi dreptatea sunt trei ipostaze ale unui singur tot, care nu admite descompunere sau schimbare.
Sursă: Proverbe, maxime şi aforisme arabe. Antologie, prefaţa, traducere… de Nicolae DOBRIȘAN.- Bucureşti: Albatros, 1976, p. 213-214 (col. Cogito).