Câte gânduri urâte, inutile, anapoda ne vin în minte în fiecare zi. Acasă, pe stradă, în felurite stări şi împrejurări! Gândurile acestea sunt asemenea păsărilor negre croncănitoare şi hrăpareţe. Clipe întregi ne luptăm să le alungăm. Câte lucruri şi întâmplări fără noimă ne strivesc viaţa! Războaie întregi purtam fiecare cu un vrăjmaş nevăzut, doar-doar vom câştiga bătălia.
În ceea ce mă priveşte am o soluţie terapeutică. Când mă aflu într-o asemenea situaţie îmi repet cu voce tare de mai multă ori: Mută-ţi mintea! Mută-ţi mintea! Pe înălţimea gândurilor înalte, pe munţii înalţi şi ascuţiţi ai lucidităţii duhovniceşti. Limpezeşte-te! Lămureşte-te în focul înălţimilor!
Sursă: Proximităţi şi mărturisiri: Jurnal/PINTEA, Ioan. – Bucureşti, Cartea Românească, 2013, p. 6.