George Coşbuc, biografie (1866 – 1918)
George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica unui preot greco-catolic. Copilăria şi-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Primele noţiuni despre învăţătură le primeşte de la ţăranul Ion Guriţă, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coşbuc auzise “că ştie poveşti”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coşbuc învaţă a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul şi-a început studiile la şcoala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamnă anului 1873, pentru clasele a II-a şi a III-a, urmează cursurile şcolii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuţii, învăţând germana cu unchiul său Ion Ionaşcu, directorul şcolii. În clasa a VII-a, Coşbuc este ales vicepreşedinte al societăţii, iar la 2 octombrie 1883 devine preşedinte. Publică în paginile revistei Muza someşeană primele poezii, citeşte la şedinţele societăţii traduceri din Rückert, Petőfi şi o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenuşă.. În mai 1884 îşi susţine examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere a Universităţii maghiare din Cluj.
Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: „Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti”.
În noiembrie 1886, bolnav şi confruntat cu diverse dificultăţi materiale, nu mai figurează printre studenţii clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Publică la revistă din Gherla Cărţile săteanului român, continuă să tipărească în Tribună poveşti şi basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic şi Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacţia ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribună, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formaţia sa.
Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista Tribuna din Sibiu îi publică sub pseudonimul C. Boşcu (anagrama numelui Coşbuc), snoava versificată Filosofii şi plugarii.
În august 1887, G. Coşbuc ajunge la Sibiu, unde va rămâne până în 1889. Slavici va consemna cu entuziasm evenimentul: „De vreo două săptămâni avem aici pe Coşbuc, un admirabil băiat de vreo 21 de ani, unul din cele mai distinse capete”. Mişcarea literară de la Tribună a dus la cristalizarea poziţiei lui Coşbuc faţă de literatură, în direcţia interesului către folclor, ca bază a literaturii culte, şi către limbajul popular, orientată, în esenţă, spre idealul restabilirii unităţii culturale a poporului român.
Ioan Slavici mărturiseşte următoarele în Amintiri: „Gheorghe Coşbuc, înzestrat din belşug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat în toate împrejurările deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieşit ceea ce a fost dacă nu şi-ar fi croit lucrarea vieţii în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toţi erau scriitori…”.
Anii petrecuţi în redacţia Tribunei sibiene (1887 – 1889) alături de I. Slavici vor culmina cu apariţia poemului Nunta Zamfirei, un poem – spectacol admirabil, care a impresionat chiar şi pe olimpianul Titu Maiorescu.
Spre anul 1889, Tribuna începe să lucreze în pierdere, situaţia ducând la desfiinţarea unor posturi, printre care şi cel al lui Coşbuc. La insistenţele lui I. Slavici, Titu Maiorescu îl cheamă la Bucureşti, unde soseşte pe la mijlocul lunii decembrie 1889.
Venit la Bucureşti, Titu Maiorescu l-a primit în şedinţa Junimii din 23 decembrie 1889, ardeleanul citind, alături de I.L. Caragiale. I se oferă un post de desenator-calculator la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Cușbuc publică la Convorbiri literare poemele La oglindă (1890), alte trei poezii, între care şi Rea de plată (1892). Continuă să publice la Tribună (Pe lângă boi, Trei, Doamne, şi toţi trei, Cântec), la Lumea ilustrată (Fatma, 1891; Vestitorii primăverii, Noaptea de vară, Vara, Vântul, 1892; Rugăciunea din urmă, 1893).
Demisionează din postul de funcţionar şi este cooptat în colectivul profesorilor asociaţi care elaborau un manual de şcoală intitulat Carte românească de citire. În 1893 îi apare primul volum de versuri, Balade şi idile; editează în colaborare cu I.L. Caragiale şi I. Slavici, revista Vatră (1894). În 1895 s-a căsătorit cu Elena, sora editorului C. Sfetea, şi, în acelaşi an, la Craiova, i s-a născut unicul fiu, Alexandru.
La 28 martie 1902 Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor îl numeşte în postul de şef de birou, creat prin bugetul administraţiei Casei Şcoalelor. Conduce revista Viaţa literară, este numit în postul de referendar în Administraţia Casei Artelor (1906). Din 1907 lucrează intens la traduceri; este numit în postul de şef al Biroului de control al activităţii extraşcolare (1907).
În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coşbuc suportă foarte greu lovitura, se izolează, încetează să mai publice. „O mare nenorocire a atins pe George Coşbuc. N-a fost om care, ştiind bucuriile şi durerile unui părinte, care să nu-şi şteargă o lacrimă atunci când inimă cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide”, scria N. Iorga în toamna acestui an.
Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: „Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de Români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale.”
La Bucureşti, George Coşbuc a mai făcut parte şi din conducerea revistelor Vatră (1894), Foaie interesantă (1897), Sămănătorul (1901) şi Viaţa literară. Înfiinţată la 1 ianuarie 1894, la Bucureşti, revista Vatră, concepută în descendenţa Daciei literare şi a Tribunei va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896.
„La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru…” spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că „poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: „Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din 77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”
În ziarul Lumina, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul George Coşbuc, afirmând printre altele: „Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii… A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”
Articol îngrijit de: Vlada Afteni
Bibliografie (surse):
1. Gavril Scridon, viața lui George Coșbuc, Cluj, 2003;
2. www.georgecosbuc.eu;
3. www.ro.wikipedia.org;
4. Limba și literatura română, aprecieri critice.
GEORGE COŞBUC: Biobibliografie
– Celălalt Coşbuc: Monografie critică/POPPER, J. (1995);
– Coşbuc: În căutarea actualităţii (2008);
– George Coşbuc în amintirile contemporanilor (2007);
– Coşbuc împotriva superstiţiilor (1951);
– Coşbuc în căutarea universului liric/VALEA, L. (1980);
– Coşbuc sau lirismul pragurilor/MOLDOVAN, A. (1977);
– Coşbuc în căutarea universului liric/VALEA, L. (1980);
– Coşbuc văzut de contemporani /HUSAR, Alexandru. (1966);
– Coşbuc, Goga: Antologie comnetata/FIRAN, F. (2007);
– Ecouri literare universale în poezia lui Coşbuc/SCRIDON, G. (1969);
– Elena Coşbuc – oaspete al Văii Bârgăului / RAŢIU, George Vasile. (1998);
– G. Coşbuc: O privire asupra operei literare/VATAMANIUC, D. (1967);
– George Cosbuc: 125 de ani de la nastere.- Nasaud, 1991.
– George Cosbuc: Contributii pedagogice/CATALANO, Horatiu C.(2009).
– George Coşbuc: Bibliografie/SCRIDON, G; DOMSA, I. (1965);
– George Coşbuc: Din paradis către Infern/DRĂGULESCU, R. (2004);
– George Coşbuc: Dincolo de cuvinte/MUNTEANU, D. (2008);
– George Coşbuc: Între confuzie şi uitare/SURĂIANU, D.(1994);
– George Coşbuc: Mitopoetica/DRĂGULESCU, G. (2005);
– George Coşbuc: Monografie/POPPER. J. (1957);
– George Coşbuc: Monografie/MICU, D. (1966);
– George Coşbuc: Monografie/ŞULUŢIU, O. (1994);
– George Coşbuc: Monografie, antologie, receptare critica/BODIU, A. (2003);
– George Coşbuc: Poetul/POANTA, P. (1994);
– George Coşbuc elevul-poet/ CATALANO, Horatiu C. (2001);
– George Coşbuc interpretat de…: [Studii critice] (1982);
– George Coşbuc în locurile anilor de ucenicie/SCRIDON, G. (1975);
– George Coşbuc în ultimii 50 de ani/ISTRATI, G. (2001);
– George Coşbuc în viaţă şi în documente / TANCO, Teodor. (2003).
– George Coşbuc la liceul din Năsăud şi raporturile lui cu grănicerii/DRĂGANU, N. (1926);
– George Coşbuc şi creaţia populara/FOCHI, A. (1971);
– George Coşbuc şi literatura germană / SASS, Maria. (2000).
– George Coşbuc şi pământul natal/SCRIDON, G. (1966);
– George Coşbuc şi Valea Bârgăului/RAŢIU, G.- V. (1996);
– Însemnări despre scriitori. La masa lui Coşbuc/RAŢIU, G.- V. (2003);
– Introducere în poezia lui George Coşbuc/ŞULUŢIU, O. (1970);
– Limbaj şi poezie în operă lui George Coşbuc/DRĂGULESCU, R. (2004);
– Omagiu lui George Coşbuc (1926);
– Opera lui George Coşbuc/POANTA, P. (2004);
– Pagini despre Coşbuc/SCRIDON, G. (1957);
– Pe urmele lui George Coşbuc/VALEA, L. (1986, 2006);
– Poezia lui George Coşbuc/POANTA, O. (1976);
– Studii despre Coşbuc (1966);
– Viaţa lui George Coşbuc/SCRIDON, G. (2003);
– Viaţa lui George Coşbuc/VALEA, L. (2001).
Documentar, biobibliografie si fotografii de la Casa memoriala “George Coşbuc” de Ioan P. ALEXA
Surse: 1) Dicţionar literar 1639-1997 al judeţului Bistriţa-Năsăud: Autori, publicaţii, societăţi/ŢÂNCO, Teodor. – Cluj-Napoca: Editura Virtus Romana rediviva, 1998, pp. 116-117. 2) Surse: http://www.istoria.md/articol/516/George_Co%C8%99buc,_biografie