Nan-in, un maestru japonez al budismului Zen din epoca Meiji, l-a primit în locuinţa sa pe un profesor universitar care dorea să înveţe ceva din înţelepciunea budistă.
Nan-inj l-a invitat să bea împreună un ceai, însă atunci când i-a umplut ceaşca, a continuat să toarne în ea, deşi ceaiul dădea pe dinafară. Profesorul s-a grăbit să-i atragă atenţia:
– Ei, fii atent, nu vezi că s-a umplut ceaşca şi ceaiul se varsă?
Atunci Nan-in i-a replicat:
– Vezi dumneata că nu foloseşte la nimic să torni ceai într-o ceaşcă plină? La fel, nu foloseşte la nimic să-l înveţi budismul pe cel care e săturat de propriile sale credinţe. Dacă vrei cu adevărat să înveţi, vino la mine după ce ţi-ai golit mintea.
Sursă: Surâsul lui Voltaire şi multă filosofie pentru bufoni/GONZALES CALERO, Pedro. – Bucureşti: Nemira, 2010, p. 62