Scrisoare
Moş-Gerilă, toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun.
Eu îţi scriu de mai-nainte
Că-s un băieţel cuminte,
Şi-ţi mai scriu aşa, să ştii,
Că eu nu-ţi cer jucării,
Cum ţi-ar cere alţi copii –
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!
Dacă vrei, dă-mi o plăcuţă,
Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adă, pentru pisicuţă,
Motocel ros de ureche.
Lui bunicu – o lulea –
C-a pierdut-o, sărăcuţu’…
Poate-aduci vreun os lui Cuţu?
Poate ai vreo acadea?
Lui Dănut, cel mititel,
Care plânge-n copăiţă,
Să-i aduci un covrigel…
Noapte bună!
Niculiţă
Uite, vine Moş Gerilă!
Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte…
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
– Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?
– Bucuroşi,
Bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
– Moşule, de unde vii?
Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!
… Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş-bătrân c-un iepuraş
Înhămat la sănioara…
La drum
Moş-Gerilă, la urcuş,
S-a pornit cu sacu-nspate.
Şi moşneagul nu mai poate.
Lung se uită îndărăt,
Scuturându-şi barba rară
De omăt,
Şi oftează sub povară:
– Greu tătucă, greu de tine!
Iaca, stau şi mă socot
Dacă nu cumva-i mai bine
Că-s bătrân şi nu mai pot!…
OTILIA CAZIMIR