Dacă îţi doreşti să te bucuri de o putere copleşitoare, trebuie să îţi cultivi echilibrul interior, să fii capabil să stai nemişcat. Puterea este asociată întotdeauna cu nemişcarea. Printre simbolurile puterii se număra muntele, stânca masivă, stejarul care rezistă în faţa furtunilor. Măreţia solitară a acestor simboluri este asociată întotdeauna cu nemişcarea lor. Nisipul mişcător, crenguţa mlădioasă şi salcia plângătoare ne amintesc mai degrabă de slăbiciune, căci se afla într-o veşnică mişcare şi nu opun rezistenţă. În mod similar, oamenii puternici rămân calmi şi nemişcaţi chiar dacă întreaga lume din jurul lor freamătă din cauza emoţiilor şi pasiunilor.
Tu nu îi vei putea comanda şi controla pe alţii atât timp cât nu vei fi capabil să îţi comanzi ţie însuţi şi să te controlezi pe tine însuţi. Fără un sprijin din afară, cei isterici, speriaţi, neatenţi şi frivoli se destabilizează imediat, căci nu mai au de ce să se apuce. În schimb, cei calmi, curajoşi, atenţi şi serioşi îşi caută solitudinea în pădure, în deşert sau în vârf de munte, şi îşi sporesc astfel necontenit puterea, ajungând să controleze curenţii psihici care scaldă în energia lor umanitatea.
Sursă: Omul devine ceea ce gândeşte. – De la sărăcie la putere/ALLEN, James. – Braşov: Adevărul Divin, 2013, p. 85.