Motto: “Cărţile ne indica direcţia pe care trebuie s-o urmeze gândurile.” – Ralph Waldo EMERSON
Tot ce citim e asimilat de mentalul nostru conştient. Majoritatea textelor sunt bazate pe observaţii personale ale unui individ anume. Putem astfel să culegem, într-o singură după-amiază, rodul muncii unei vieţi întregi de observaţii, de trudă, de cercetare, de suferinţe, de experienţe…
Luându-vă notiţe, vă veţi putea aminti mai târziu esenţa unei cărţi. Extrageţi din ceea ce citiţi fragmente care au o semnificaţie anume pentru dumneavoastră şi copiaţi-le într-o agendă. Aceste citate vor alcătui un portret al dumneavoastră.
Frazele şi imaginile ne provoacă plăcere şi ne dau curaj, vitalitate şi speranţă.
Citiţi în linişte, fără muzică, fără cafea sau biscuiţi. Apoi, după un capitol sau câteva pagini, închideţi cartea şi gândiţi-vă la ce aţi citit. Cuvintele au rolul de a interpreta gândurile. Când o idee a fost deja asimilată, cuvintele nu mai sunt necesare. Însă cunoaşterea trebuie să preceadă ideile, pentru o mai bună cunoaştere de sine. Fiecare dintre noi este o combinaţie unică: avem câte ceva de la părinţi, de la prieteni, studii, experienţe, călătorii, lecturi. Suntem influenţaţi de nenumărate mesaje pe care nu putem, din cauza multitudinii lor, să le ţinem minte, dar care ne-au schimbat într-o măsură mai mică sau mai mare.
Dacă ne împărtăşim propriile gânduri nu înseamnă neapărat că stabilim limite (că afirmăm sau negăm ferm). O persoană cultivată poate percepe în acelaşi timp şi unitatea şi multiplicitatea unui fapt, fără a găsi vreo contradicţie în asta. Mai mult chiar decât a înţelege, ceea ce e important pentru minte e să rămână deschisă.
Cu toate astea, literatura risca să diminueze capacitatea de a trăi noi înşine experienţele şi să încurajeze digresiunile imaginaţiei. Adesea, oamenilor le e teamă să-şi schimbe părerea din cauză că au rămas prizonierii lucrurilor pe care le-au citit şi, la fel ca în cazul bunurilor materiale, nu vor să se dezică de ele.
Lecturile exagerate, până la excluderea altor preocupări, consuma energie. Nu păstraţi în casa mai multe cărţi decât puteţi citi. Puţini autori, puţine cărţi, puţine texte, dar importante şi de calitate, sunt suficiente.
În loc să citiţi prea mult, mai bine alternaţi cititul cu scrisul şi luaţi-vă notiţe pe bază de lecturilor, pentru a vă obliga să vă exprimaţi cu precizie şi claritate opiniile şi ideile. Această practică le va fixa mai bine în minte, ceea ce vă va permite să le utilizaţi în viaţa de zi cu zi.
Ne însuşim lucrurile pe care le auzim, le citim sau le scriem. Ele ne pătrund în conştiinţă, ne ajută să interpretăm ce trăim.
Prin urmare, cititul şi scrisul constituie o formă de îngrijire personală. Idealul este găsirea unui echilibru între lectură, scris şi reflecţie – idee care duce cu gândul la albinele care zboară din floare în floare şi le aleg pe cele din care pot culege polenul. Puneţi deoparte tot ce aţi “recoltat” în cursul lecturilor dumneavoastră. Străduiţi-vă pe cât posibil să vă alcătuiţi graţie lor o personalitate bine conturată, numai a dumneavoastră.
Sursă: Arta simplităţii/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2012, pp. 213-214.