Un bărbat a fost adus la judecător spre a fi judecat pentru mituire. Din moment ce totul
dovedea vina bărbatului, tot ceea ce mai rămăsese de făcut pentru judecător era să pronunţe sentinţa.
Judecătorul era un om rezonabil. El i-a oferit omului trei variante, din care acesta îşi putea alege pedeapsa. Acuzatul trebuia ori să plătească 100 de lei, ori să primească 50 de bice pe spinare, ori să mănânce 5 kg de ceapă. “Aleg să mănânc ceapă”, a spus bărbatul cu voce tare. “Acest lucru nu poate fi în mod sigur atât de greu”, îşi spunea în gând acesta, în timp ce a muşcat din prima ceapă. Dar după ce a mâncat trei sferturi din cantitate, i se făcea greaţă numai când se uita la ea. Ochii îi lăcrimau de mult şi era într-o stare vrednică de milă.
“Înaltă curte, a strigat el, “cruţă-mă. Mai degrabă primesc cele 50 de lovituri de bici decât să mai bag fie o singură ceapă în gură”. El se gândea cu şiretenie că ar putea totuşi să-şi salveze banii. Aprodul l-a dezbrăcat şi l-a aşezat pe bancă. Privirea puternicului aprod şi biciul l-au făcut să tremure. Cu fiecare lovitură pe spatele său, el ţipa din ce în ce mai tare, până când, la a zecea lovitură, a început să se tânguiască: “Judecătorule, ai milă de mine, cruţă-mă de aceste lovituri”. Aprodul nu s-a oprit până când bărbatul nu l-a implorat: “Lasă-mă să plătesc cei 100 de lei”.
Sursă: Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Fundamentele consilierii/BURCU, Aurelian. – Cluj-Napoca: Mega, 2004, p. 177.