Mintea noastră, vocea din capul nostru care ne spune să facem un lucru sau altul, care judecă şi reacţionează la situaţii, a fost făcută cu un anumit scop. Să ne ajute într-un mod practic. Aşa cum sistemul nostru imunitar recunoaşte caracteristicile unui agresor pentru a învinge atacuri constante, scopul minţii noastre este acelaşi. Nu băgăm niciodată mâna în foc pentru că ştim că arde. Cum ştim acest lucru? Stocam această informaţie. Din nefericire, corupem scopul creării minţii noastre, lăsând-o să ne posede.
Sursă: Asasinul papei/ROCHA, Luis Miguel. – Bucureşti: Tritonic, 2010, p. 172