Şase oameni s-au trezit din întâmplare
În întuneric şi în frig.
Fiecare avea câte un baston de lemn,
Cel puţin aşa susţine povestea.
Adunaţi în jurul focului aflat pe punctul de a se stinge,
Unul dintre ei a observat că faţa unui dintre tovarăşii săi
Era neagră, aşa că i-a întors spatele.
Altul a remarcat că în jurul focului nu se afla
Niciun enoriaş de la biserică sa.
De aceea, nu s-a îndurat să cedeze bastonul sau din lemn
Pentru focul comun.
Al treilea om era îmbrăcat în zdrenţe,
Aşa că s-a gândit: de ce să îşi cedeze el bastonul
Pentru a-l încălzi pe bogătaşul de lângă el?
Omul bogat nu se gândea
Decât la bogăţia pe care o avea acasă
Şi cum să o păzească de oamenii săraci şi leneşi.
În timp ce focul s-a stins,
Pe faţa omului negru se putea citi dorinţa de răzbunare.
El vedea în bastonul lui de lemn
Un instrument prin care îi putea pedepsi pe oamenii albi.
Ultimul om din grupul nostru
Nu era dispus să facă niciodată vreun lucru
Decât dacă avea ceva de câştigat.
El nu dăruia decât celor care îi dădeau ceva în schimb.
Dimineaţa, cei şase au fost găsiţi morţi,
Ţinând strâns între degetele lor rigide
Bastoanele de lemn.
Ei nu au murit din cauza frigului exterior,
Ci din cauza frigului dinlăuntrul lor.
George R. GOLDIE IV
Sursă: Vindecarea sentimentelor… din inima ta/TRUMAN, Karol K.- Braşov: Adevăr Divin, 2010, pp. 179-180