A fost odată un grănicer elveţian care făcea de pază la graniţe cu Austria. Lucra acolo de mulţi ani şi era tare mândru de slujba sa.
Într-o dimineaţă, un biciclist austriac dori să treacă graniţe. Montat pe ghidon avea un coş plin cu nisip. Un altul i-ar fi făcut pur şi simplu semn să treacă, însă grănicerul elveţian nici gând. Aduse, în schimb, un pieptene special, păstrat pentru astfel de ocazii, şi începu să caute prin nisipul din coş. Vedeţi dumneavoastră, îl bântuia pe austriac de contrabandă. Nedescoperind nimic altceva în afară de nisip îi dădu, în cele din urmă, voie să treacă.
Acelaşi lucru se repetă şi ziua următoare, şi tot aşa. Deşi nu găsea niciodată nimic, continua să caute, zi după zi, timp de 30 de ani. În cele din urmă, grănicerul îi spuse austriacului:
– Trebuie să te întreb un lucru care mă frământă de mulţi ani. Azi e ultima mea zi de serviciu. Mă pensionez. Şi în toţi aceşti ani, te-am suspectat de contrabandă. Acum, te rog, trebuie să aflu, eşti sau nu contrabandist?
Austriacul ezită o clipă, dar elveţianul îl linişti:
– Nu-ţi face griji. Îţi dau cuvântul meu de onoare că nu te reclam, dar trebuie să ştiu.
– Prea bine, zise austriacul. Atunci o să-ţi spun. Fac, într-adevăr contrabandă.
– Aha!, zise grănicerul. Ştiam eu! Cu toate astea, în fiecare zi ţi-am controlat coşul şi nu aveai nimic în afară de nisip. Spune-mi, te rog, cu ce făceai contrabandă?
– Cu biciclete.
Sursă: Regele-cerşetor şi secretul fericirii: Puterea vindecătoare a poveştilor/Joel Ben IZZY.- Bucureşti: Curtea Veche, 2013, pp. 103-104.