Natura va da toate garanţiile că, dacă veţi fi naturali, vă veţi atinge ţelul, vă veţi împlini destinul. Nu e departe, e chiar lângă voi: trebuie doar să întindeţi mâna. Dar mâna voastră trebuie să fie autentică. Trebuie să fie mâna voastră – nu mâna tatălui său a mamei voastre.
S-a întâmplat ca un om a fost prins ucigând un alt om. Fusese prins asupra faptului şi adus în faţa unui tribunal. Nu era nici o problemă, pentru că el recunoştea că făptuise acea crimă. Judecătorul l-a întrebat: “Vrei un avocat care să pledeze pentru tine?”
El a răspuns: “Nu, pentru că nu e nici o nelămurire; am comis crima şi aceşti oameni care m-au prins şi m-au adus aici îmi sunt martori. Nu există nici măcar un caz – am comis crima. Condamnaţi-mă.”
Judecătorul nu văzuse în viaţa lui un om atât de autentic. Acesta spuse: “Îmi pare rău pentru tine, îmi pare rău şi mă simt vinovat că urmează să te condamn, dar trebuie să înţelegi că trebuie să respect legea. Nu pot face pentru tine nimic decât să-ţi dau pedeapsa minimă.”
Omul spuse: “Faceţi ce credeţi că e corect – minimă, maximă, nu contează – pentru că atunci când l-am ucis pe om, l-am ucis fiind pe deplin conştient de consecinţe. Şi aceşti oameni oameni sunt proşti; s-au deranjat fără să fie necesar – eu veneam oricum la judecata ca să declar că am comis crima. Acum, care este pedeapsa?”
Judecătorul spuse:” Am să te condamn la doar zece ani de închisoare, deşi pedeapsa maximă este moartea. Aceasta e pedeapsa minimă; mai puţin de atât nu se poate.”
Omul spuse: “E perfect just – nu vă faceţi probleme. Dar vreau să spun un lucru: crima a fost săvârşită de mâinile mele, nu de mine. Puteţi să-mi întemniţaţi mâinile, dar nu mă puteţi întemniţa pe mine. Nu există nici o acuzaţie împotriva mea. După cum vedeţi, mâinile mele sunt încă acoperite de sânge.”
Magistratul se gândi, acest om e într-adevăr ceva! Dar spuse: “Bine, am să-ţi condamn ambele mâini la zece ani de închisoare, dar cum poţi tu rămâne în afara închisorii, atât timp cât mâinile tale sunt în interiorul închisorii?”
Omul spuse: “Aceasta nu este problema dumitale, este problema mea.”
Judecătorul dădu sentinţa ca mâinile sale să fie închise pentru zece ani. Omul îşi scoase ambele mâini, care erau artificiale, le puse pe masa judecătorului şi părăsi tribunalul.
Adevărul e în apropiere, dar mâinile voastre trebuie să fie cele adevărate, nu artificiale, nu mâinile personalităţii voastre, ci cele ale individualităţii voastre.
Sursă: Credinţă, îndoială şi fanatism. Este esenţial să credem în ceva? /OSHO.- Bucureşti: Litera, 2014, pp. 176-177.