De ce aleargă un om? Să presupunem că acest om despre care vorbim este generalizarea întregii specii, acela care îi reprezintă pe toţi, totul. Toţi fără excepţie, dat fiind că ea nu există în cazul acesta, excepţia, se înţelege. Dar întrebarea rămâne, ce îl face să alerge?
În sensul strict al expresiei, un picior vine înaintea celuilalt, piciorul drept urmează celui stâng sau viceversa, nu există întâietate când vine vorba de corpul omenesc. Să fie plăcerea suferinţei în sine, toate acele sute de muşchi muncind în favoarea unei bunăstări fizice şi psihologice de care se va beneficia în urma exerciţiului?
Pe unii, ceea ce îi pune în mişcare este gloria, secundele şi minutele în care parcurg terenul aduc victorii, bani şi faimă sau dezamăgiri, amărăciune şi lamentare. Pe alţii nu îi motivează decât pierderea unor kilograme în plus, cu scopul de a fi pe placul celorlalţi sau al lor înşişi, depinzând de gusturile fiecăruia.
Oricum ar fi, suma tuturor temeiurilor are la baza unul singur, toţi aleargă pentru viaţa lor, nimic altceva nu îi pune în mişcare.
Sursă: Ultimul papă/ROCHA, Luis Miguel. – Bucureşti: Tritonic, 2009, p. 11.