Cum ai putea avea idee cu privire la Dumnezeu? Nu l-ai cunoscut. Pătrunde doar cu o mare dorinţă de a afla, dar fără să ai nici o idee privitoare la ce vei afla; cu o dorinţă intensă de a cunoaşte, cu o mare pasiune de a cunoaşte ce se afla acolo, dara fără să duci cu tine nici o idee primită de la alţii. Lasă-le pe toate afară, căci ele reprezintă cea mai mare barieră pentru cel aflat în căutarea adevărului.
Dumnezeu e acolo, dar tu nu-l poţi vedea din cauză că ochii-ţi sunt orbiţi de conceptele care ţi s-au dat. Dumnezeu nu e evreu, aşa că dacă ai idee evreiască privitoare la Dumnezeu, nu-l vei găsi.
Am auzit o poveste despre un mistic sufist, Farid:
Într-o noapte, el visează că prin graţia lui Allah a ajuns în paradis. Şi întreg paradisul e împodobit, peste tot milioane de lumini şi de flori – se serbează ceva – şi cânta muzica.
“Ce se întâmplă?”, întrebă el.
“E ziua de naştere a lui Dumnezeu”, i se răspunde, “şi îl sărbătorim. Ai venit la momentul potrivit.”
Aşa că se aşeza el sub un pom, ca să privească la ce se petrece, tocmai când o mare procesiune începe să se pună în mişcare pe drum. Un bărbat sta pe un cal. “Cine e bărbatul acesta?”, se interesează Farid. “Nu-l cunoşti? E Hazrat Mohamed”, i se răspunde. În spatele lui merg milioane şi milioane de oameni, iar el întreabă: “Oamenii aceştia cine sunt?”. “Aceştia sunt musulmanii, adepţii lui Mohamed”, vine răspunsul. Apoi trece Iisus, iar în urma lui sunt milioane de oameni. Apoi trece Krisha în caleaşca lui de aur, urmat şi el de milioane de oameni. Şi tot aşa mai departe… procesiunea continuă, continuă, continuă.
Apoi, într-un final, călare pe un măgar bătrân trece un bărbat bătrân. În urma lui nu e nimeni, e singur. Uitându-se la acest om. Farid începe să râdă – e hilar, aşa cum merge el fără să fie urmat de nimeni. Şi de ce e călare pe măgar?” Îl întrebă: “Dumneata cine eşti, domnule? L-am văzut pe Mohamed, pe Iisus, pe Krishna, pe Mahavira, pe Budha – dumneata cine eşti? Pari un fel de glumă! Şi nu te urmează nimeni.”
Foarte trist, bătrânul îi răspunde: Da, sunt Dumnezeu. Azi e ziua mea. Dar oamenii au devenit ba musulmani, ba creştini, ba evrei, ba hinduşi, iar cu mine n-a mai rămas nimeni.”
Din cauza şocului, Farid s-a trezit. Le-a spus a doua zi discipolilor: “De acum nu mai sunt musulman. Visul acesta a fost o mare revelaţie. De-acum nu mai fac parte din nici o religie organizată, ci voi fi pur şi simplu eu însumi. Vreau să fiu cu Dumnezeu, cel puţin un om să îl urmeze pe el.”
Dacă ai o idee anume privitoare la Dumnezeu, nu vei fi capabil să-l vezi. Însăşi ideea ta va deveni barieră. Renunţă la toate ideile pe care le-ai primit din afară; numai atunci poţi pătrunde în tine.
Sursă: Trăieşte în felul tău: Ce înseamnă cu adevărat să fii rebel/OSHO.- Bucureşti: Literă, 2013, pp. 50-51.