Viaţa constă din lucruri mărunte, iar tu trebuie să transformi fiecare lucru mărunt prin starea ta conştiență, de trezire, de vigilență într-un act frumos. Apoi lucrurile obişnuite pot deveni extraordinare.
Un călugăr Zen a fost întrebat: „Ce obişnuiai să faci înainte să devii iluminat?”
El a răspuns: „Obişnuiam să tai lemne şi să car apa de la fântână”.
Apoi a fost întrebat: „Ce faci acum, că ai devenit iluminat?”
El a spus: „Tăi lemne şi aduc apa de la fântână”.
Cel care adresa întrebările a fost nedumerit. A spus: „Păi, nu pare să fie vreo diferenţă”.
Maestrul a spus: „Diferenţa se află în mine. Diferenţa nu se află în actele mele, ci în fiinţa mea – dar pentru că m-am schimbat, toate actele mele s-au schimbat. Semnificaţia lor s-a schimbat: proza a devenit poezie, pietrele au devenit predici, iar materia a dispărut în întregime. Acum nu mai există decât Dumnezeu şi nimic altceva. Viaţa este acum eliberare pentru mine, este nirvana”.
Sursă: Călătoria devenirii umane: Putem găsi fericirea în existenţa mundană? /OSHO.- Bucureşti: LITERĂ, 2014, p. 10.