Animalele ne ajută să fim nişte persoane mai bune. De cele mai multe ori, ne arată cum să fim cea mai bună variantă a noastră. Mereu plini de viaţă, băgându-şi nasul peste tot (la propriu), ei văd o lume pe care noi nu o mai cercetăm, o lume prin care, de obicei, trecem în fugă, în drumul nostru către o viaţă pe care nu o mai trăim cu adevărat.
În cartea sa, On Looking: Eleven Walks with Expert Eyes, specialistul un ştiinţa cognitivă Alexandra Horowitz scrie despre perceperea lumii prin mai mulţi ochi. O pereche de ochi îi aparţin câinelui său, care a inspirat-o să „vadă spectacolul lumii obişnuite.”
Chiar dacă termenul de „stăpân de animale de companie” implica o ierarhie în care omul se afla într-o poziţie de superioritate, aşa cum a spus John Grogan, autor al cărţii „Marley and Me” [Eu şi Marley : Viaţa şi iubirea cu cel mai rău câine din lume / John Grogan; trad.: Mihnea Columbeanu .- Bucureşti : Lider, 2010], „un om are de învăţat foarte mult de la un câine, chiar şi de la un câine trăsnit ca al nostru. Marley m-a învăţat să trăiesc fiecare zi cu exuberanta şi fericire maximă, să trăiesc clipă şi să fac ce-mi spune inima. M-a învăţat să apreciez lucrurile simple – o plimbare în pădure, zăpada care tocmai s-a aşternut, un pui de somn mângâiat de razele blânde ale soarelui iarna. Şi, când a început să îmbătrânească şi să se îmbolnăvească, m-a învăţat câte ceva despre optimismul în fata necazurilor. În general, m-a învăţat mai multe despre prietenie şi altruism şi, mai mult decât orice, m-a învăţat despre loialitatea absolută.”
Iată cum s-a exprimat romancierul Jonathan Carrol: „Câinii sunt nişte îngeri mici – şi nu glumesc. Te iubesc necondiţionat, te iartă imediat, sunt cei mai buni prieteni, sunt dornici să facă orice te-ar face fericit şi aşa mai departe. Dacă am atribui câteva dintre aceste calităţi unui om, am spune despre acesta că este o persoană specială. Dacă le-ar avea pe toate acestea, l-am numi înger. Dar pentru că este vorba „doar” despre un câine, îl catalogam drept dulce şi haios şi nimic mai mult. Cu toate acestea, haideţi să ne gândim care sunt lucrurile care ne plac cel mai mult la altă persoană? Multe dintre aceste calităţi le vedem lam câinii noştri, zi de zi. Ne-am obişnuit atât de mult cu ele, încât nici nu le mai observăm.”
Animalele de companie sunt maeştri fără rival al dăruirii. Plăcerea cu care ni se oferă este poate cea mai mare lecţie pe care o învăţăm de la ei. Asemenea acestor animale, şi noi suntem configuraţi să avem legături, să ne apropiem unii de ceilalţi, să iubim. Dar, spre deosebire de aceştia, în cazul nostru alte lucruri ne stau în cale – gelozia, nesiguranţa, tensiunea, furia. Animalele de companie ne ajută mereu să revenim la ce ne face umani. Nu sunt decât o variantă cu blana noastră, când suntem în cea mai bună formă.
Sursă: Succesul redefinit: Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens/HUFFINGTON, Ariana. – Bucureşti: Publica, 2014, pp. 127-129.