Succesul planetar al romanului „Codul lui Da Vinci” [de Dan BROWN] a readus la modă teza căsătoriei lui Isus cu Maria Magdalena. După câte am aflat, această teză i-ar scandaliza pe mulţi creştini şi i-ar tulbura pe destui. Mărturisesc, cu titlu personal, că o asemenea ipoteză – care nu se bazează pe nimic concret, dar pe care cineva are dreptul să o formuleze – nu-mi tulbură deloc credinţa. Credinţa mea se nutreşte din rugăciune şi din Evanghelii, şi nimic nu mă îndeamnă să cred că Isus va fi fost căsătorit sau va fi întreţinut o relaţie trupească cu vreo femeie.
Chiar şi aşa, nu văd nici un argument teologic major care i-ar interzice lui Isus, Cuvântul întrupat, să cunoască o experienţă sexuală. Sunt chiar convins că, vrând să-şi însuşească pe deplin natura umană, Isus a trăit experienţa dorinţei sexuale, pe care o cunoaşte orice om. Va fi vrut el să-şi satisfacă această dorinţă? Dacă da, atunci trebuie că a trăit-o într-o iubire împărtăşită, iar Maria din Magdala pare să fi fost femeia cea mai apropiată de el, în afara mamei lui. Dar, la fel de bine, poate că nu şi-o fi satisfăcut, ceea ce nu l-a împiedecat să fie pe deplin om.
Astfel spus, mă declar împotriva acelora care, invocând natura divină, afirmă că este imposibil ca Isus să fi avut relaţii sexuale. Mă declar însă şi împotriva acelora care spun că trebuie ca el să fi avut o relaţie trupească cu o femeie, invocându-i natura umană. Cred că Dumnezeu întrupat poate cunoaşte plăcerea trupească şi poate simţi dorinţa de plăcere, fără să-i cedeze. Cred că, şi într-un caz, şi în celălalt, asta nu schimbă cu nimic esenţa credinţei creştine.
Abatele PIERRE – Doamne, de ce?, 2006.
Notă. Abbe Pierre, prelat catolic francez, cu numele adevărat Henri GROUES, născut la 5 august 1912, a încetat din viaţă la 22 ianuarie 2007