Fericit ca un mirean scăpat din prăpastie, aşa e înţeleptul renunţând la moştenirea sa.
Fericit ca un armăsar voinic scăpat de căpăstru, aşa e înţeleptul când a transcens părtinirea.
Fericit ca o fiară vieţuind fără rană, aşa e înţeleptul vieţuind în singurătate.
Fericit ca vulturul înălţat în slava cerului, aşa e înţeleptul contemplând liniştit.
Fericit ca vântul îngheţat gonind liber în văzduh, aşa e înţeleptul cu calea deschisă.
Fericit ca păstorul ce paște oi albe sfinţite, aşa e înţeleptul păzind golul minţii curat.
Fericit ca nobilul munte Meru din centru lumii, aşa e înţeleptul mereu.
Fericit ca şuvoiul unui fluviu măreţ, aşa e înţeleptul purtat de şuvoiul gândirii.
Fericit ca mortul în ţintirim, aşa e înţeleptul părăsind bunurile lumeşti.
Fericit ca piatra azvârlită în mare, aşa e înţeleptul ce nu se mai întoarce.
Fericit ca soarele înălţat pe cer, aşa e înţeleptul cu lumina-i luminând pe oricine.
Fericit ca frunza de platan ruptă din copac, aşa e înţeleptul care nu va mai renaşte.
Aceasta-i cântarea celor douăsprezece fericiri ale înţeleptului.
Fie ca voi toţi să vă umpleţi de credinţă şi s-o împliniţi.
MILAREPA
Sursă: Cartea Cântărilor lui MILAREPA.- Floreşti: Limes, 2014, p. 24.