Motto: “Să spui o poveste este cel mai uşor lucru din lume şi cel mai greu este să fii un bun povestitor… Ca să fii un bun povestitor trebuie să musteşti de viaţă.” – RUTH SAWYER
Trăim prin poveşti. Primii şi cei MAI buni învăţători din viat noastră şi din evoluţia omenirii ne educa şi ne inspiră spunându-ne poveşti. Povestea e drumul cel mai scurt către sensul lucrurilor, precum şi modul nostru cel mai uşor de a ne aminti şi de a purta cu noi sensul pe care îl descoperim. O poveste bună trăieşte înăuntrul şi în afara timpului şi ne oferă indicii despre o lume a adevărului de dincolo de lumea faptelor.
Conştient sau inconştient, poveştile ne conduc vieţile. Dacă nu suntem conştienţi că trăim o poveste, probabil că am rămas blocaţi într-una limitată şi presantă, o poveste pe care definiţiile şi aşteptările altora o leagă strâns în jurul nostru. Atunci când căutăm să ajungem la o poveste esenţială de viaţă, intrăm în contact cu surse imense de vindecare, creativitate şi curaj.
Dar cum să găsim povestea esenţială din viaţa noastră? Răspunsul e mai uşor decât v-aţi imaginat. Primii oameni din ţara mea de baştină, Australia, spun că poveştile mari îi vânează pe oamenii potriviţi pentru a le povesti. Nu trebuie decât să ne punem în locuri în care să putem fi găsiţi…
Oare e prea târziu să sperăm că putem aduce poveştile înapoi în modernele noastre ţinuturi urbane ale telefoanelor cu căşti? Când ne povestim visele şi experienţele de viaţă simplu şi viu devenim barzi, naratori şi povestitori fără nici un efort…
Prin intermediul poveştilor din vis descoperim uneori că o parte lipsă din noi înşine ne cheamă, căutând o cale de a intra în vieţile noastre, de a ne face mai puternici şi mai întregi…
TREBUIE SĂ SPUNEŢI POVESTEA ŞI SĂ FACEŢI ÎN AŞA FEL ÎNCÂT SĂ FIE PRIMITĂ
„Lumea nu se poate sfârşi”, scrie Michael Meade, „decât atunci când rămâne fără poveşti. Căci lumea este făcută din poveşti, fiecare poveste e o parte a unei drame eterne, repovestite de la un capăt la altul, la nesfârşit. Câtă vreme poveştile nu se sfârşesc, lumea va continua.”
Şeherezada spune poveşti ca să trăiască încă o noapte şi le spune atât de bine, încât transforma un tiran monstruos într-o fiinţă umană decentă. Povestitorul irlandez evocat de Ruth Sawyer în The Way of the Storyteller (Calea Povestitorului) deapănă poveşti pentru ca”fiecare să găsească ceva de care sufletul lui avea mare nevoie”, sau „pentru a încălzi inima într-o ţară aflată la mare distanţă de focul de turbă irlandez.”
Trebuie să vă cunoaşteţi povestea, să o spuneţi şi să faceţi astfel încât să fie primită. Iată învăţătura principală din Sefer Yetzirah, un text fundamental din Cabala. Învăţaţi să faceţi asta şi veţi supravieţui celor mai rele coşmaruri ale istoriei, le veţi putea dărui iubire şi vindecare celorlalţi…
Sursa fragmentelor: Visul activ/MOSS, Robert. – Bucureşti: Nemira, 2014, pp. 159-173.