Mintea vrea întotdeauna mai mult. Ea este un cerşetor. Vreau să vă povestesc o parabolă…
Un cerşetor a bătut la porţile palatului regal. Din întâmplare, regele tocmai ieşea pentru plimbarea sa de dimineaţă prin grădină, aşa că i-a deschis chiar el uşa. Cerşetorul i-a spus:
– Pare să fie o zi norocoasă pentru tine.
– Pentru mine sau pentru tine? l-a întrebat regele.
– Acum nu vom şti decât la sfârşitul zilei. Eu sunt un cerşetor şi nu cer decât un singur lucru. Port la mine acest vas gol. Dacă doreşti, poţi să-l umpli, cu orice vei dori.
Cerşetorul arată cam ciudat. Avea o privire mistică, iar cuvintele lui nu erau acelea ale unui cerşetor, ci mai degrabă ale unui împărat. Părea să răspândească în jur o autoritatea imensă. Regele i-a poruncit primului ministru să umple bolul cerşetorului cu monede de aur, ca să nu uite că a bătut la poarta unui rege. Dar cerşetorul s-a mulţumit să izbucnească în râs.
Regele l-a întrebat:
– Ce s-a întâmplat?
– Nu vom şti decât la sfârşitul zilei, a răspuns ambiguu cerşetorul.
Comportamentul lui era ciudat, dar avea un farmec anume. Era într-adevăr un om minunat.
Au început apoi necazurile. Primul ministru a a dus o grămadă de monede de aur, dar o dată introduse în bol, acestea au dispărut. Vasul a rămas gol. Oricâte monede ar fi adus primul ministru, acestea continuau să dispară. În curând, visteria regatului s-a golit, dar vasul cerşetorului tot nu s-a umplut. Vestea s-a răspândit ca prin farmec, şi întregul oraş s-a adunat să vadă minunea.
Regele i s-a adresat primului ministru:
– Orice s-ar întâmpla, adu toate giuvaerurile, tot aurul, toate pietrele preţioase, dar umple odată bolul cerşetorului.
Oricât s-a străduit însă primul ministru, vasul rămânea gol.
În cele din urmă, regele şi-a pierdut întreaga avere. Era deja seară. Supuşii regelui erau într-o stare de tulburare maximă. Oricât de încăpăţânat ar fi fost regele, seara el nu a mai avut ce să-i dăruiască cerşetorului. El a căzut la picioarele acestuia şi l-a întrebat care este secretul vasului:
– Este un vas magic? Iată, s-a înserat, şi toată ziua mi-ai spus că până seară am să aflu ce trebuie să aflu. Acum a sosit timpul. Într-un fel, nu mai este nimic de spus. Am fost învins de către un cerşetor. Dar tu nu eşti un cerşetor obişnuit. Nu mai doresc să aflu decât un singur lucru: care este secretul acestui vas.
– Nu este nici un secret, i-a răspuns cerşetorul. Este un adevăr cunoscut de toată lumea. Priveşte din ce este alcătuit acest vas – din craniul unui om.
– Nu înţeleg, i-a spus regele.
– Nimeni nu înţelege. În interiorul craniului uman se află mintea. Oricât ai turna în ea, totul dispare. Ea cere întotdeauna mai mult decât poate primi, dar rămâne mereu goală. Mintea este ca un cerşetor, ea nu poate fi schimbată. Nu poţi scăpa de ea decât dacă o înţelegi.
Cam aceasta este şi situaţia voastră. Dacă vă veţi asculta în permanenţă mintea, nu veţi cunoaşte niciodată satisfacţia. Dacă nu vă ascultaţi mintea, puteţi atinge starea de satisfacţie chiar în momentul prezent. Puteţi alege oricând între suferinţa provocată de minte şi fericirea care apare atunci când mintea tace. Reţineţi: mintea nu poate cunoaşte altceva decât suferinţa, căci dorinţele ei nu se opresc niciodată.
Sursă: Cartea despre ego/OSHO.- Braşov: Mix, 2004, pp. 113-115.