Pământul care ţi-a învăluit rădăcinile tinere le-a legat de sufletul lui şi s-a topit în sângele tău. Îl vei iubi întotdeauna.
Mama care te-a purtat în pântece te-a adăpostit în întunericul dulce, ferindu-te chiar şi de lumină. O vei iubi de-a pururi.
Răsfiră-ţi rădăcinile. Păstrează-le în suflet. Poartă-le cu tine aşa cum mama nomadă duce în spinare cea mai iubită fiinţă. Abia atunci lumea întreagă va fi pământul tău.
Părăseşte pântecele. Deschide ochii şi priveşte-ţi mama. Abia atunci o vei cunoaşte pe de-a-ntregul.
Nu privi doar pe fereastră. Deschide uşa, smulge-ţi rădăcinile şi înalţă-te în zbor. Abia atunci vei avea libertatea de a iubi toate ţinuturile, toţi oamenii.
Pius ALIBEK
Sursă: Rădăcini nomade/ALIBEK, Pius. – Bucureşti: Meteor press, 2012, p. 5.