Fiinţă este anterioară existenţei. Existenţa este formă, conţinut, “ceea ce se întâmplă”. Existenţa este prim-planul vieţii; Fiinţă este fundalul, ca să spunem aşa.
Boala colectivă a umanităţii este aceea că oamenii sunt atât de absorbiţi de ceea ce se întâmplă, atât de hipnotizaţi de lumea formelor fluctuante, atât de captivaţi de conţinutul vieţii lor încât au uitat esenţă, cea care este dincolo de conţinut, dincolo de formă, dincolo de gândire. Sunt atât de devoraţi de timp, încât au uitat eternitatea, care este originea lor, casa lor, destinul lor. Eternitatea este realitatea vie a ceea ce sunteţi.
În urmă cu câţiva ani, când am vizitat China, în vârful unui munte de lângă Guilin am văzut o stupă [monument budist comemorativ de locuințe, de obicei, relicve sacre asociate cu Buddha sau alte persoane evlavioase]. Avea înscrise litere aurite proeminente, aşa că am întrebat-o pe gazda mea ce însemnau. “Înseamnă < Buddha >”, mi-a răspuns. “Şi de ce sunt două litere şi una?” am întrebat. “Una, mi-a explicat, înseamnă < om >. Cealaltă înseamnă < nu >. Iar cele două litere împreună înseamnă < Buddha > “. Am fost uluit. Literele corespunzătoare lui Buddha deja conţineau întreaga învăţătură a lui Budda, iar pentru cei care au ochi să vadă, ele conţin secretul vieţii. Iată cele două dimensiuni care compun realitatea, lucrurile şi neantul, formele şi negarea formelor, ceea ce atestă că nu sunteţi formă.
Sursă: Un pământ nou: Trezirea conştiinţei umane/TOLLE, Eckhart. – Bucureşti: Curtea Veche, 2012, pp. 181-182.