Cunoşti faimoasa poveste a lui Mulla Nasruddin?
Mulla strânsese bani să-şi cumpere o cămaşă nouă. Plin de entuziasm s-a dus la croitor. Croitorul i-a luat măsurile şi i-a zis: “Vino din nou peste o săptămână şi – cu voia lui Allah – cămaşa ta va fi gata”.
Vreme de o săptămână, Mulla abia şi-a putut stăpâni nerăbdarea. Apoi s-a dus la croitor. Acesta i-a zis: “A apărut o întârziere, dar – cu voia lui Allah – cămaşa ta va fi gata mâine.”
A doua zi, Muula a revenit. “Îmi pare rău”, i-a zis croitorul, “dar nu e gata de tot. Mai vino şi mâine şi – cu voia lui Allah – o să fie gata.”
“Cât ar mai dura”, a întrebat exasperate Nasruddin, “dacă l-ai scoate pe Allah din discuţie?”
E mai bine să-l scoţi pe Dumnezeu din discuţie. De regulă, ori de câte ori nu ştim ceva, spunem: “Dumnezeu ştie!” De fapt, noi spunem “Dumnezeu ştie!” ca să ascundem faptul că nu ştim. E mai bine să spunem: “Nu ştiu”, fiindcă în momentul în care spui “Dumnezeu ştie”, neştiinţa se dă drept ştiinţa – un lucru foarte primejdios.
Sursă: Osho pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum. – Bucureşti: Litera, 2016, p. 69.