Este JENANT că în aceste momente de cumpănă pentru Tara, când marea masă de romani considera că momentul Crizei nu a trecut, în ciuda afirmaţiilor actualilor guvernanţi conduşi de premierul BOC, să promovezi în spaţiul public al Mediei problemele sau conflictele de clan sau de familie a lui X sau Y. Ca cetăţean roman şi ca OM, mă simt tare prost şi îndurerat că nivelul de abordare al problemelor reale ale ţării sunt uitate şi înlocuite cu altele facile, de circ sau de la uşa cortului ţigănesc de mahala.
Cum am ajuns la o asemenea decădere morală? Cum de nu ne regăsim adevăratul Drum în reperele Lumii polarelor avansate ca civilizaţie şi bunăstare? Ce s-a întâmplat cu Eu-l nostru personal şi de popor? Cu ce am greşit în fata Divinităţii de am ajuns la o asemenea Decădere spirituală, morală şi materială? Ne dăm seama în ce Prăpastie am ajuns? Ce putem face, personal şi ca naţiune, să ieşim din mocirla în care am căzut?… Greu de răspuns şi de aflat soluţii, când nu conştientizăm încă starea noastră actuală ca indivizi şi colectivitate.
Treaba asta de rahat în care ne aflăm s-a desfăşurat în mulţi ani de după (aşa-numita) Revoluţia Română din decembrie 1989. La comportamentele şi mentalităţile negative ale comunismului nostru am adăugat pe cele ancestrale din istoria noastră. Lipsa unei educaţii şi filozofii a vieţii corecte, cinstite şi sănătoase a marii majorităţi a cetăţenilor a contribuit la această stare degradantă şi ruşinoasă. Am pierdut simţul valorii, al corectitudinii şi adevărului, al simplităţii şi bunului simţ din satul ţărănesc interbelic! Am acceptat în viaţa cotidiană minciuna, duplicitatea, orgoliul şi şmecheria şi le-am ridicat la înălţimi şi repere de urmat pentru tinerele generaţii de azi. Am învăţat că poţi să trăieşti fără muncă, sudoare, perseverenţă şi luptă. Am învăţat că dacă eşti “băiat deştept” poţi să devii cineva în lumea românească de azi.
Ioan P. ALEXA (2011)