Dar, dragi lupi, padawani și hobbiți mi-ați cerut – iată, aveți, o nouă istorie cu Nastratin Hogea!
Nastratin Hogea era modest. Sărăcia îi stătea bine și ținea hoții departe, spunea el. Iată o istorie care arată cât de puțin prețuia el aurul și bogăția.
Se spune că Nastratin avea un loc preferat unde stătea, pe o stâncă la poalele căreia curgea un râuleț sprinten. Acolo putea fi găsit mereu, cugetând la cine știe ce filosofie, sau citind o carte.
Un tânăr, foarte bogat, se ruga mereu de el să-l ia ucenic, să-l învețe și pe el să fie înțelept și admirat de toată lumea. Tânărul cel bogat l-a găsit, într-o zi, pe Nastratin la locul lui pe stâncă, la marginea râului, citind o carte. S-a înclinat cu respect și i-a dăruit lui Nastratin două frumoase și grele brățări de aur, bătute cu nestemate.
Nastratin a luat una dintre brățări și a început să se joace cu ea, aruncând-o în aer. Inevitabilul s-a produs și brățara s-a rostogolit de pe stâncă în râu. Tânărul cel bogat a scos un strigăt și s-a aruncat în apă, căutând brățara căzută. Nastratin s-a întors la cartea lui. După un timp, obosit și ud, iată și tânărul cel bogat.” Înțelepte Nastratin, nu am găsit brățara, poate îmi arăți cam unde a căzut!”” Nimic mai simplu” a spus Nastratin și a aruncat și a doua brățară de aur în râu.” A căzut cam acolo!”
Unii autori, printre care și Tagore atribuie întâmplarea lui Govinda, marele predicator sikh, dar, ca întotdeauna, înțelepciunea nu are o sursă precisă, este difuză, ca lumina Soarelui într-o dimineață, la tropice!
Sursă: http://www.evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-sarbatoarea-talharilor.html