Se spune că în viaţa oamenilor slava şi mărirea, strălucirea şi avuţia nu sunt decât închipuiri deşarte şi nu trebuie luate drept realitate. Totuşi, e de ajuns ca cineva să dobândească putere, pentru a căpăta de îndată credinţa că starea sa ar fi de neclintit. La fel judecă şi cei ce stau de-o parte şi de alta şi se uita la un asemenea om. Totuşi nu e greu ca, într-o clipită, fumul să se risipească din faţa ochilor, cenuşa să să spulbere, iar munţii de aur să se prefacă în munţi de gheaţă. Cât adevăr e în zicala; “Mai bine să n-ai şi să capeţi, decât să ai şi să pierzi”!
Dacă un om sărman şi umil se trezeşte într-o bună zi bogat şi de vază, amărăciunea să ia sfârşit şi viaţa îi devine nemărginit de fericită. Dacă însă un om avut şi cu trecere pierde dintr-o dată întreaga putere, se întâmplă ca toţi cei care mai înainte mişunau în jurul lui “s-o ia la goană ca maimuţele, când copacul se prăbuşeşte” şi starea sa devine cu adevărat de neîndurat. Totuşi, cei avuţi, bazându-se pe puterea lor vremelnica, îşi fac de cap, se poartă ca nişte satrapi, îşi călca pe cuget şi nu judeca defel cum ar putea sfârşi toate astea.
Selecţie şi redactare: Ioan P. ALEXA
Sursă: Întâmplări uimitoare din zilele noastre şi din vechime: [15 povestiri]; Traducere din limba chineză medievală şi note de Toni RADIAN; Prefaţă de B. WECHSLER.- Bucureşti: Univers, 1982, p. 500.