– Oamenii sunt de neînlocuit. Un om înţelept nu susţine că “oricine poate fi înlocuit”.
– Acolo unde mă duc, nu mă mai poate urma nimeni, să îmi impună ce e bine sau ce e rău sau ce trebuie sau nu trebuie să fac. Şi doar atât: voi fi complet liber!
– Întotdeauna mi-a făcut datoria ca profesionist, până la capăt.
– În instituţiile publice ale Statului salariile sunt prea mici pentru cei care muncesc cu adevărat ca meseriaşi şi prea mari pentru cei care se fac că muncesc sau conduc.
– În locul pe care l-am lăsat în urmă nu mai exista din partea nimănui o dorinţă de schimbare amplă, reală, dedicată binelui general. Nu mai exista nici o preocupare serioasă de formare şi perfecţionare profesională a oamenilor care lucrează. Totul se învârte în a face ceva pentru cineva cu dedicaţie şi nu ceva, ce trebuie, pentru cei mulţi.
– Viaţa unui om este viaţa unei epoci sau a unei generaţii prezente ce cuprinde frânturi din trecutul şi viitorul ei.
– Nu am dorit niciodată să fiu mai MARE de cât sunt, dar nici mai MIC. Am căutat să să fiu aşa cum sunt în realitate, cea de individ unic fata de semenii din jur.
– Când am intrat în viaţa reală nu am vrut de la nimeni nimic în plus decât ceea ce mi se cuvenea de drept, ca rezultat ăla muncii mele cotidiene.
– Exista în drumul vieţii capete de drum sau linii de sosire, dar şi momente cruciale când constaţi că lucrurile pe care le ştiai într-un anumit fel, sunt exact pe dos.
– Urare care îmi place: “Să fiţi sănătoşi, să aveţi resurse de trăi decent, atât cât va trebuie, să aveţi o viaţă liniştită, frumoasă şi plăcută, iar zâmbetul să vă fie mereu pe buze şi în suflet!”
– Uneori e nevoie să vorbim prin tăcere, fără a ne justifica sau a ne demonstra ceva nouă sau altora.
– Cartea potrivită este acolo unde sunt cititori potriviţi nu în evenimentele zgomotoase şi inutile care sunt organizate de reprezentanţii puterii din banii publici pentru faimă iluzorie.
– Ne consemnam viaţa în momente neobişnuite şi anonime prin urme lăsate în spatele nostru.
– Nu existam sau nu suntem luaţi în vizorul celor din jur dacă nu suntem văzuţi, apreciaţi, promovaţi sau fotografiaţi de aceştia.
– Când te ridici din mulţime şi stai drept în picioare ai alte posibilităţi.
– Accept întotdeauna, la bucurie sau necaz, ca viaţa mea începe să se sfârşească din momentul naşterii mele.
– Am fost, sunt şi voi fi un “lup singuratic” neascultat, necunoscut, neînţeles, neluat în seamă, marginalizat şi scos din centrul terenului social, situaţie la care m-am adaptat prin intrarea în anonimat şi tăcere.
– Relaţiile dintre oameni sunt complexe şi schimbătoare, toate depinzând de evoluţia societăţii şi de idealurile momentului.
– Oamenii se simt confortabil şi în siguranţă în haită de trib care vânează, în arenele romane cu lupte de gladiatori, în confruntările pentru putere şi supremaţie, în pelerinaje religioase măreţe, în marile stadioane de fotbal sau în zone aglomerate de activităţi de agrement sau de comerţ, în reţelele digitale, azi.
– Aproape toţi vrem să fim nemuritori asemenea zeilor, vrem să ne afirmăm în fata semenilor noştri uşor, fără muncă, pasiune şi sudoare, vrem să fim apreciaţi şi lăudaţi la nesfârşit în viaţă sau veneraţi veşnic după moarte.
– În viaţa oamenilor slava şi mărirea, strălucirea şi avuţia nu sunt decât închipuiri deşarte şi nu trebuie luate drept realitate. Uităm că suntem simpli muritori, că suntem stropi într-un OCEAN al vieţii schimbătoare sau fire de nisip într-un DEŞERT anonim şi etern, ca într-o clipită, faimă şi bogăţia pot să se risipească ca şi norii sau să să spulbere ca şi ţărâna.
– În tumultul de haos al vieţii contemporane uitam un lucru simplu de făcut: să trăim normal prin lucrul bine făcut celor din jur.
– Când ieşim în mod natural de pe SCENA VIEŢII este firesc să devenim anonimi ca persoane fizice; rămân însă, tot anonim, faptele noastre bune pentru semeni.
– Înainte de a supravieţui pe Facebook pentru faimă şi nemurire, prin aprecieri numeroase a unor necunoscuţi, ar fi bine să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne găsim echilibrul armonios cu lumea înconjurătoare şi să respectăm legile Naturii.
– Ajuns la un anumit nivel de spiritualitate, în timpuri, în locaţii terestre sau gazde umane, poţi să găseşti cu uşurinţa Porţi, deschideri sau previziuni uimitoare ale civilizaţiei în care vieţuieşti temporar. Toate acestea se întâmplă dacă eşti integrat într-un mediu divin anonim, tăcut şi umil, mediu numit Spirit, adică Dumnezeu, tradus în felurite chipuri de oameni, civilizaţii, popoare sau ideologii.
– Când mai ai puţin de trăit, nu mai ai în proprietate lucruri, nu mai ai rude, prieteni sau duşmani. Eşti singur!
(Va urma)
Ioan P. ALEXA