Există o fabulă budistă care ne arată cum putem să rămânem legaţi de convingerile nostre şi să nu ne dăm seama că facem asta.
Într-o zi, un călugăr tânăr îi spuse unui călugăr bătrân: “Jurământul nostru de celibat este foarte grav.” Călugărul bătrân a fost de acord. Călugărul tânăr a adăugat: “Şi de asemenea jurăm să nu fim în prezenţa unei femei.” Călugărul bătrân a fost din nou de acord şi i-a arătat o femeie ce stătea pe malul răului şi era îmbrăcată în haine de nuntă.
“Şi ce se va întâmpla cu acea femeie care va pierde ceremonia de căsătorie a surorii ei dacă cineva nu o traversează apă?”
“Oh, regulile sunt reguli şi nu trebuie inculcate”, a spus călugărul novice, care tocmai învăţase de curând toate regulile.
“Şi cum rămâne cu milă?” a întrebat călugărul senior. “Priveşte-o. Este foarte tristă, şi dacă n-o ajutăm, nu va mai putea asista la nunta surorii sale.”
“Noi avem regulile noastre”.
Fără a mai spune un cuvânt, călugărul bătrân a luat femeia în braţele sale, a mers prin apă şi a lăsat-o pe celălalt mal. După ce s-a întors, cei doi călugări şi-au continuat călătoria în tăcere.
După ce a trecut jumătate din zi, tânărul călugăr a spus: “Nu cred că a fost drept că ai luat în braţe acea tânără femeie frumoasă şi ai traversat-o răul.”
Călugărul bătrân a replicat: “Dragă călugăre, am lăsat acea femeie pe mal acum o jumătate de zi. Se pare că tu o cari de atunci încoace.”
Sursă: Sănătatea femeii în înţelepciunea chineză: Însănătoşirea trupului şi a minţii prin medicina tradiţională chineză – XIOLAN ZHAO.- Bucureşti: ALL, 2008, p. 176-177.