…Dragi lupi, padawani şi hobbiţi o să vă mai spun o poveste, o teorie a conspiraţiei. Se pare că înaintea noastră au mai existat patru civilizaţii de tip uman (pe Pămînt sau aiurea) care au pierit din cauza unui abuz de ştiinţă şi tehnologie pe care nu au ştiut să-l stâpînească. Motivul ucenicului vrăjitor. Amintirea dureroasă a hecatombelor civilizaţiilor pierdute putea foarte bine să conducă la o conspiraţie care supravegheză să nu se producă greşelile trecutului.
Această ideologie, uşor paranoică, dar suspect de adevărată, se regăseşte în scrierile multora, amintim doar câţiva, fără o ordine anume : Joseph de Maistre, Saint-Yves d’Alveydre, René Guénon, Jacques Bergier, Lyall Watson, Charles Berlitz, Erich von Däniken. Toţi aceşti scriitori admit existenţa unei “Tradiţii mult mai vechi decît Istoria” şi existenţa unor centre de putere care deţin această Tradiţie. Anumite ramuri ale ştiinţei, anumite tehnologii, invenţii sau descoperiri, dar şi propriile informaţii şi date, când devin publice, sunt considerate periculoase de către Tradiţie. Şi atunci apar Oamenii în Negru…
S-au scris zeci de cărţi, s-au făcut cîteva filme şi seriale despre oamenii în negru. O foarte bună disimulare inteligentă, prin care oamenii în negru erau asimilaţi, prin transfer de imagine, cu un fel de FBI, CIA, KGB sau alt serviciu secret, care se ocupă de extratereştrii sau de farfurii zburătoare. Adevărul este că oamenii în negru se ocupă de omenire în general şi de fiecare dintre noi în particular .
Istoria arată că la 10 decembrie 48 î.Hr. o mică revoltă izbucneşte în Alexandria. Un grup de oameni învăluiţi în largi galabii negre şi cu turbane tot negre atacă garda romană a Bibliotecii din Alexandria cu intenţia vădită de a da foc măreţului edificiu. Reuşesc doar parţial. Istoria va pune pe seama lui Cezar această primă încercare de anihilare a celui mai mare rezervor de cunoştere din antichitate. Oamenii în negru vor încerca distrugerea Bibliotecii şi în timpul împăratului Diocliţian sau a împărătesei Zenobia. Vor reuşi abia în anul 646, când emirul Omar ordonă lui Amr ibn-el-Az distrugerea totală a bibliotecii, pentru că “ajunge o singură carte, cea a lui Dumnezeu”. Cei mai zeloşi incendiatori au fost un grup de bărbaţi, voluntari, îmbrăcaţi complet în negru şi care îşi spuneau “copiii tradiţiei”. După distrugerea totală a bibliotecii din Alexandria, oamenii în negru s-au retras discret, spune istoricul musulman Abd al-Latif “ca să dea dovadă de modestie şi dreptcredinţă”. De ce trebuia distrusă Biblioteca din Alexandria? Pentru că era un simbol, iar pe de altă parte, printre cele peste jumătate de milion de lucrări care le avea se numărau şi multe cărţi interzise. Poate că era vorba de “Istoria Lumii” a lui Berose, în care se relatau şi explicau diferite fenomene şi se arăta reţeta de fabricare a fulgerului globular. Poate că trebuia distrusă “Războiul pe mare”, scrisă de un zeu acvatic, Apkallus, care dădea formula focului grecesc şi planurile de construcţie a unui vas submarin. Poate că trebuia să dispară “Matematica” lui Solon, care arăta că este posibilă călătoria în timp şi dezvăluia şi ecuaţia respectivă. Poate că trebuiau distruse tratatele de magie, astrologie şi alchimie; geografii şi hărţi uimitoare care arătau şi suprafaţa altor planete; teorii atomice şi subatomice; tehnologii de construcţie care lipeau pietrele fără liant; tehnică de producere a cîmpului şi de teleportare a materiei. Poate că trebuia distrus, poate, ceva anume ce numai oamenii în negru ştiau că poate fi periculos pentru dezvoltarea omenirii!
Dacă “Cartea lui Toth” egipteană şi “Bozorgh-e-Koss” atribuită profetului Zoroastru şi alte multe cărţi interzise au fost distruse, se pare definitiv – mai există o serie de cărţi interzise care, de obicei, într-un singur exemplar, sunt în posesia unor persoane particulare sau organizaţii secrete. Nu am voie să public lista cărţilor interzise aflate în posesia Vaticanului, există între mine şi monseniorul Pierre de Saint-Claire de la Obsevatorul astronomic al Vaticanului un “gentlemen agreement” în această direcţie. Dar sunt alte cărţi interzise, aflate, poate, într-un singur exemplar:
“Cheile lui Solomon”, tratat de înaltă magie, o carte măreaţă şi infamă în acelaşi timp, ultimul exemplar , un manuscris în latină, se găseşte în posesia unui nobil scoţian.
“Fragmentele (stanţele) Ţian”, lucrare ciudată şi deocamdată imposibil de descifrat, este într-un templu, în valea Bō, în Tibet.
“Steganografia” scrisă de abatele Jean Trithème în secolul XV, trata despre hipnoză şi condiţionare psihică de la distanţă – mai există o singură copie într-o mânăstire din nordul Italiei.
“Marele Albert”, culegere de înaltă magie dar şi de parctici medicale ciudate, alcătuită, se pare de Cornelius Agrippa – mai există un singur exemplar, ferecat în argint, în posesia unui american din Sterling, Statul Virginia.
“Monada hieroglifică”, lucrare criptată, scrisă de astrologul şi spionul (primul care a avut indicativul 007) reginei Elisabeta I, John Dee – este la British Museum.
“Manuscrisul Voynich”, o botanică de pe altă planetă, reprezentând patru sute de plante care nu se găsesc pe Pământ şi diagrame astrologice – lucrare imposibil de descifrat – se găseşte de asemenea în posesia unui particular, în Statele Unite; se pare că o copie foarte bună este la Praga.
“Excalibur”, cartea care îţi ia minţile, scrisă de părintele Bisericii Scientologice şi al Dianeticii, Ron Hubbard, nu a fost niciodată publicată. Manuscrisul se găseşte într-o casetă particulară dintr-o bancă elveţiană.
“Dubla elice” – este vorba de manuscrisul strict secret, nu de cartea publicată – scrisă de laureatul Premiului Nobel, James D. Watson care tratează mutaţiile şi hibridarea speciei umane, a fost luat de FBI. Cînd Watson a solicitat înapoi manuscrisul, FBI a negat orice implicare. Oamenii în negru loviseră din nou !
Dar de ce trebuie să fie aceste cărţi interzise ?
Imaginaţi-vă cum ar arăta lumea acum, dacă oamenii în negru ar fi distrus definitiv, la începutul secolului XX, „Capitalul” lui Karl Marx!
Gândiţi-vă la ceea ce spunea, la un curs marele Robert McNamara, idee reluată în „The Fog of War”: „Ca să cucereşti o ţară, un popor, nu trebuie decât să-i distrugi ideile, cultura, cărţile! Cucerirea militară nu mai este în ziua de astăzi o opţiune şi mai mult, crează o rezistenţă, o opoziţie contra invadatorului.” Corect, nu! Gândiţi-vă câtă dreptate avea una dintre cele mai luminate minţi din politica din toate timpurile. Uitaţi-vă în jur, uitaţi-vă în sufletul domniilor voastre, gândiţi-vă puţin, nu doare! Haideţi, haideţi, nu este greu: gândul, spaţiul şi timpul nu sunt aşa de diferite, aşa că, cu siguranţă, cu speranţă, mâine este o altă zi!
Radu Ştefănescu 03 martie 2016
Sursa: http://www.evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-oamenii-in-negru-si-cartilor-interzise.html