Stareţa unei mănăstiri s-a trezit într-o dispoziţie de zile mari, s-a îmbrăcat şi a pornit să viziteze călugăritele.
“Bună dimineaţa, Sora Augustă, Dumnezeu să te binecuvânteze! Eşti fericită cu ceea ce faci?”
“Da, Maica Stareţă, dar îmi pare rău să văd că nu te-ai sculat cum trebuie în dimineaţa asta.”
Maica Stareţă a trecut cu vederea observaţia şi a trecut la altă călugăriţă.
“Bună dimineaţa, Sora Georgina, arăţi mulţumită de tine!”
Aşa şi sunt, Maica Stareţă, dar e păcat că dumneata nu te-ai sculat azi cum trebuia.”
Nedumerită foarte, Maica Stareţă a trecut mai departe la o tânără novice.
“Ia spune-mi, sora, şi tu simţi că azi m-am sculat din pat cum nu trebuia?”
“Mi-e teamă că da”, a zis călugăriţă.
“Dar de ce? Nu sunt eu fericită că trilul unei păsări şi plăcută tuturor?”
“Ba da, Maică, dar porţi papucii de casă ai Părintelui Vincenzo!”
*
Aceştia sunt oamenii care îi dau înainte cu spiritualitatea, celibatul, renunţarea! Iar dacă te uiţi în profunzime la lumea care te înconjoară şi-i înconjoară pe aceşti oameni spirituali, aşa-zişi spirituali, vei fi foarte nedumerit: trăiesc o viaţă dublă.
Sursă: Îndreptar spiritual: Comentarii la “Desiderata”/ OSHO.- Cristian: Mix, 2012, pp. 44-45