…Toată lumea se află într-o stare schizofrenică. Nimănui nu i s-a permis să fie el însuși, a fost forțat să fie altcineva, cu care natura lui nu îi permite să fie mulțumit.
Deci pe măsură ce omul crește și stă pe propriile picioare, începe să pretindă multe lucruri pe care în realitate și le-ar fi dorit să facă parte din ființa sa. Dar în această lumenebună, ai fost deturnat de la drumul tău. Ai fost determinat să devii altcineva; nu ești acel altcineva. Știi foarte bine. Toți știm despre ce vorbesc – ai fost forțat să devii doctor, inginer; ai fost forțat să devii politician, sau să devii cerșetor. Există tot felul de forțe în jur…
Nimeni nu se simte bine în pielea lui.
Am auzit de un mare chirurg care s-a pensionat, dar care era foarte renumit. Avea mulți studenți și mulți colegi; s-au adunat toți și dansau, cântau și beau – dar el stătea într-un colț întunecat, trist. Un prieten s-a dus la el și l-a întrebat: „Ce se întâmplă cu tine? Noi sărbătorim, dar tu stai aici atât de trist – nu vrei să te pensionezi? Ai șaptezeci și cinci de ani. Ar fi trebuit să te pensionezi acum cincisprezece ani. Dar pentru că ești un chirurg excepțional, nici la cei șaptezeci și cinci de ani ai tăi nu poate concura nimeni cu tine, nimeni nici măcar nu se apropie de performanțele tale. Acum este momentul să te pensionezi și să te relaxezi!“
El a răspuns: „Tocmai la asta mă gândeam. Sunt trist pentru că părinții m-au obligat să devin chirurg. Eu aș fi vrut să fiu cântăreț și mi-ar fi plăcut foarte mult. Chiar dacă aș fi fost doar cântăreț de stradă, aș fi fost eu însumi. Acum sunt chirurg renumit, dar nu sunt eu însumi. Când oamenii mă apreciază pentru realizările în chirurgie, îi ascult ca și cum ar aprecia pe altcineva. Mi s-au acordat premii, titluri de doctor honoris causa, dar nimic din toate acestea nu-mi aduce bucurie în suflet, pentru că nu sunt eu. Faptul că sunt chirurg m-a ucis, m-a distrus. Am vrut să fiu doar un flautist, chiar dacă ar fi trebuit să cerșesc pe stradă. Dar aș fi fost fericit“.
În această lume nu există decât o fericire: să fii tu însuți. Și pentru că nimeni nu este el însuși, toată lumea încearcă într-un fel sau altul să se ascundă în spatele măștilor, pretențiilor, ipocriziilor. Toți sunt rușinați de ceea ce sunt…
Sursa: Destin, libertate şi suflet. Care este semnificaţia vieţii? / OSHO.- Bucureşti: Litera, 2014, pp. 82- 83.