… ieri a poposit în fața mea o știre, pe care o consider interesantă semnată de Rosalinda Torres și publicată în” Winchester Star”. Iat-o:
Lumea medicală a fost şocată, acum câţiva ani, de rezultatele cercetărilor publicate de către şeful catedrei de medicină de la Universitatea americană Baylor. A apărut în Nature. Într-un limbaj foarte pretenţios (de aceea nici nu a fost mediatizat) Doctorul Lawrance E. Lamb demonstrează că funcţional omul poate trăi între 1.500 şi 2.000 de ani, iar psihic, un număr nelimitat de ani.
Aceasta, bineînţeles, excluzând accidentele. Zvonurile, teoria conspirației, spune că studiul profesorului Lamb, eliberat de limbajul de lemn ştiinţific, ar fi stat la baza conceptului creativ al „Nemuritorului”, eroul carismatic, justiţiar şi metafizic al mai multor cărţi, filme şi seriale de televiziune.
După cum se ştie, preocupări pentru viaţă fără de moarte şi tinereţe fără de bătrâneţe au existat, începând din antichitate. Nu au lipsit nici şarlatanii, de fapt au fost şi sunt încă din belşug. De exemplu cei care se dădeau drept conţi de StGermain şi celebrul Cagliostro şi care susţineau că deţin secretul nemuririi. Mulţi nobili şi capete încoronate au plătit adevărate averi, asta în plin secol al XVIII-lea, în Europa, pentru „ceaiuri de viaţă lungă”.
Cu o singură excepţie, notarul alchimist Nicolas Flamel şi a sa soţie Pernelle! Oameni de onoare şi de bune moravuri au întâlnit, în diverse ţări, în ultimii şapte sute de ani pe nemuritoarea pereche. Mărturiile lor sunt mai presus de orice bănuială. Nicolas şi Pernelle trăiesc o poveste de dragoste superbă, care iată, a supravieţuit erelor. Trăiesc modest şi frumos, dragostea şi călătoriile sunt totul pentru ei! Dar de unde au bani? Simplu, alchimistul Nicolas Flamel ştie să transmute metalele și apoi este notar!
Să fie oare dragostea elixirul tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte?
„Elixirul tinereţii” a fost una dintre cele mai profitabile afaceri la bâlciuri şi târguri. Pasta care scoate coşurile de pe faţă şi elixirul tinereţii au fost cele mai vândute mărfuri ale negustorilor ambulanţi. Negustori, speculanţi dar şi ultimii romantici printre oamenii de afaceri. Mulţi au spus că cei care vindeau elixirul tinereţii erau nişte escroci care profitau de prostia mulţimilor. Oare, aşa să fie? Mai curând credem că este vorba de o convenţie stabilită. Iluzia era importantă, spectacolul care se producea, evenimentul care avea loc şi care în sfârşit, se producea şi în satul său orăşelul lor. Nimeni nu credea cu adevărat în valorile terapeutice ale elixirului tinereţii, dar îl cumpărau ca preţ al biletului de participare la spectacol şi mai ales că o chirie simbolică pentru speranţă, o investiţie pentru o posibilă viitoare minune.
Minunea era să se întâmple! În anul 1953 prestigiosul Institut Pasteur din Paris a anunţat că este pe cale de a produce, în sfârşit, elixirul tinereţii. Procedeul, care a fost inspirat de savantul rus Alexandr Bogomoleţ, consta în preluarea de măduvă osoasă de la un subiect tânăr şi sănătos şi injectat apoi în sistemul circulatoriu al unui… cal. Apoi, printr-un procedeu rămas secret, pornind de la plasma calului în cauză se obţinea „serul ortobiotic”. „Omul este de vârsta ţesutului său conjunctiv” spunea Bogomoleţ, iar serul ortobiotic reda, teoretic, tinereţea tocmai ţesutului conjunctiv. La început rezultatele au fost foarte spectaculoase, dar, vai, s-a constatat că reîntoarcerea tinereţii nu dură decât câteva luni, poate, un an. Celulele din organism se refac mereu, și ceasul biologic le spune vârsta, cu toate că, inițial, erau păcălite de serul orobiotic.
„Oare cum se poate îmbutelia tinereţea într-un flacon, pentru uzul general, când corpurile noastre, ca indivizi, diferă încă mai mult decât amprentele degetelor? Aceasta nu înseamnă, însă, că nu putem trăi două, trei sute de ani, poate chiar o mie. Tinereţea poate fi prelungită prin prevenirea disfuncţiilor organice care generează degenerarea senilă” – arăta doctorul Maurice Ernest, într-un număr recent din „Scientific American”.
Din nefericire, sau din fericire, pentru specia umană, medicii sunt nişte profesionişti extrem de specializaţi. Unul întinereşte ţesutul conjunctiv, altul face scamatorii cu hormoni, în timp ce al treilea inventează Viagra. Ultima bombă este ingineria genetică; un savant de la nu ştiu care universitate, dar neapărat americană, pretinde că dacă aranjează el cu laserul a şasea pereche de cromozomi, gata cu bătrâneţea! Niciunul, însă, nu a considerat holistic, adică fenomenul în întregul său, luând notă atât de aspectele medicale anatomice şi funcţionale, cât şi (mai ales) de regimul alimentar, de condiţiile de viaţă, de mediul socio-politic, de aşezarea geografică şi chiar de eresurile paranormale care circulă.
De exemplu, şi vom reveni, poate, altă dată, asupra acestei probleme, se spune că există zone pe suprafaţa Terrei dintre care unele sunt benefice, iar altele malefice (există o mulţime de explicaţii aproape ştiinţifice despre radiaţiile telurice, anomalii gravitaţionale şi amprente energetice).
Poate nu chiar de nemurire este vorba… de fapt ar fi extrem de plictisitor şi de la un moment dat neinteresant, să trăieşti o veşnicie. Dar o viaţă de vreo două sute de ani, fără durerile şi limitările bătrâneţii, cu o viaţă sexuală normală şi mintea limpede, cu muşchii tari şi pielea netedă… ar fi interesant, nu?! Ei bine, oameni buni, se poate!
Se povesteşte, seara, la foc, prin văile armene din Munţii Caucaz un mit creştin apocrif, adică care nu a mai apucat să intre în Sfintele Scripturi. Spune legenda, pe care am auzit-o acum treizeci de ani la Mânăstirea Karakelissa, aproape de Bazarghan, că fiecare din cei doisprăzece ucenici ai Mântuitorului era născut în altă Zodie. La fel și cei 70 care Îl urmau, câte șase erau în fiecare zodie, numai în Leu și Pești erau câte cinci. Iar că la Cina cea de Taină Iisus a dezvăluit fiecăruia dintre Apostoli și prin ei, diaconilor, celor 70, o taină dumnezeiască, potrivit cu zodia fiecăruia şi cu misiunea pe care Le-a dat-o.
Unul dintre cei care-L urmau pe Învăţător dintre cei 70 se numea Ştefan. După ce Iisus se Înalţă, și apoi când Sf. Duh a pus bazele Bisericii, Ştefan a pleacat spre Caucaz ca să ducă vestea cea bună. După unsprezece ani de drumeţie, timp în care nu a contenit să răspândească Învăţătura lui Iisus, ajunge într-o vale din Caucaz. A fost imediat impresionat de blândeţea văii, de râuleţul sprinten, de iarbă verde şi de florile frumoase. Apoi într-o lumină mare I s-a înfăţişat chiar Hristosul. „Doamne, Tu, aici?” a întrebat Ştefan, uimit. „Aici şi pretutindeni! Ştefane, Ştefane, ai albit şi nu mai eşti tânăr. Nu ai nici acoperiş deasupra capului, cum nici Eu nu am!” a spus Iisus şi zâmbind cu dragoste şi înţelepciune S-a făcut din nou Lumină.
Ştefan a rămas în acea vale, s-a gândit, s-a socotit, iar în anul 44 ridică primul altar creştin de pe Pământ. Altarul care a fost şi martorul ridicării la Ceruri, ca martir, a Sfântului Ştefan, mai apoi s-a transformat în mândră mânăstire. Călugării de la Mânăstirea Karakelissa sunt nişte armeni falnici coborâţi parcă din picturile cu isprăvile vitejilor regelui Tigran. Nici un călugăr de la Biserica Neagră, (aşa s-ar traduce), nu trece la cele drepte, la mai puţin de optzeci de ani. Destul de mulți trec de o sută de ani. Pentru că, dintre toate secretele, lui Ştefan i-a revenit taina vieţii lungi. Cu mare trudă şi rugăminţi și numai pentru că călugării au recunoscut că am” baraka”, am aflat de la stareţul Onig secretul vieţii fără de moarte şi al tinereţei fără de bătrâneţe. Este simplu. Dar, am fost pus să fac jurăminte înfricoşate!
Ar mai fi multe de spus, dar deocamdată experimentez pe propria persoană. Dacă merge, o să public şi restul peste, să zicem… două sute de ani! Până atunci să fim siguri că mâine este, în definitiv, așa spunem cu toții, o altă zi!
Radu Costin ŞTEFĂNESCU
Sursă: https://evz.ro/horoscop-secretul-vietii.html?v=347635&page=2