A fost odată un om înţelept şi foarte bogat care avea un fiu. Într-o zi, el i-a spus acestuia: “Fiul meu, iată acest inel preţios. Păstrează-l ca pe un semn că tu eşti succesorul meu şi apoi dă-l mai departe urmaşilor tăi. El este de valoare, are un aspect rafinat şi are capacitatea de a deschide uşa către o comoară tainică.”
Câţiva ani mai târziu, el mai avu încă un fiu. Când acesta crescu suficient de mare, înţeleptul îi dădu un alt inel, cu acelaşi sfat.
Acelaşi lucru se petrecu şi în cazul celui de-al treilea şi ultimul fiu al său.
Când bătrânul muri şi fiii crescură mari, rând pe rând fiecare îşi revendică întâietatea prin posesia unuia dintre inele. Dar nimeni nu putea afirma cu certitudine care dintre iele era cel mai valoros. Fiecare fiu îşi câştigă propriii aderenţi şi urmaşi, toţi susţinând că propriul inel este mai valoros sau mai frumos.
Dar lucru curios, “uşă către comoara” rămase închisă, atât pentru posesorii cheilor, cât şi pentru susţinătorii cei mai apropiaţi.
Toţi erau preocupaţi de problema întâietăţii, de posesia inelului, de valoarea şi aspectul acestuia.
Doar câte unul mai caută uneori uşă către străvechea comoara. Însă aceste trei inele aveau şi o calitate magică. Deşi erau chei, ele nu se foloseau întocmai ca să deschidă vreo uşă către o comoară. Era suficient să le priveşti fără aversiune sau ataşament faţă de vreuna dintre calităţile lor speciale. Odată îndeplinită această condiţie, puteai spune unde se afla comoara şi o puteai deschide doar reproducând conturul inelului. Iar comoara avea şi ea o calitate specială: era inepuizabilă.
Între timp partizanii celor trei tabere repetau străvechea poveste despre calităţile inelelor, fiecare în felul lor.
Prima comunitate credea că ea deja a descoperit comoara.
A doua credea că aceasta este alegorica.
A treia a proiectat posibilitatea deschiderii uşii comorii într-un îndepărtat şi fantezist viitor.
OSHO
Sursă: Înţelepciunea nisipurilor: O nouă perspectivă asupra insecurităţii/OSHO.- Bucureşti; ATAMAN, 2018, pp. 337 – 338.
P.S. În următoarele pagini (346 – 363) autorul, făcând conexiuni şi comparaţii, explică detaliat semnificația fiecărui cuvânt sau faptă din această poveste sufita (“Cele trei inele preţioase”) simbolică.