Ziua 301: Părinţii (1)
Este întotdeauna bine să ajungi la o înţelegere cu părinţii tăi.
Gordjieff obişnuia să spună: “Dacă nu ai o bună legătură cu părinţii tăi, ţi-ai ratat întreaga viaţă.” Dacă persistă o supărare între tine şi părinţii tăi, nu te vei simţi în largul tău. Oriunde te-ai afla, te vei simţi un pic vinovat. Nu vei putea să ierţi şi să uiţi. Prinţii nu sunt o simplă relaţie socială. Din ei ai venit pe lume. Eşti bucăţică din ei, o ramură din arborele lor. Eşti încă înrădăcinat în ei.
Când îţi mor părinţii, ceva adânc înrădăcinat moare în tine. Când îţi mor părinţii, pentru prima dată te simţi singur, dezrădăcinat. Aşa că fă tot ce poţi cât sunt în viaţa să ajungeţi la o înţelegere, astfel încât ei să comunice cu tine şi tu să poţi comunica cu ei. Atunci lucrurile se aşează şi conturile sunt reglate. Apoi, când vor părăsi lumea – pentru că vor pleca într-o zi -, nu te vei simţi vinovat, nu te vei căi, vei şti că lucrurile s-au clarificat. Ei au fost fericiţi cu tine şi tu ai fost fericit cu ei.
Ziua 377: Părinţii (2)
Este nevoie de câţiva părinţi ca să schimbe lumea întreagă. Dar este dificil, pentru că, de obicei, aplici tiparul impus de părinţii tăi asupra ta. Nu vedem deloc problema asta: nu-ţi suporţi părinţii, dar ajungi să aplici acelaşi model pe care l-ai folosit ei.
Lumea ar fi cu totul altă dacă părinţii ar putea deveni puţin mai înţelegători. Dar nu sunt, şi nimeni nu le poate spune nimic, pentru că ei sunt atât de iubitori – aici e necazul. În spatele iubirii se ascund atât de multe care nu sunt deloc iubire. Iubirea devine un fel de mască ce ascunde o grămadă de lucruri care nu au nici o legătură cu iubirea.
Părinţii tăi au fost probabil foarte iubitori şi au făcut tot ce au putut ei mai bine. Sigur credeau că îţi vor crea o viaţă fericită. Numai că nimeni nu poate ferici pe nimeni.
Aşadar, lasă copiii să crească în libertate. Desigur că este riscant, dar ce ai putea face? Viaţa este riscantă, dar dezvoltarea este posibilă doar prin pericol şi risc. Nu-i proteja prea mult, altfel vor deveni că plantele de seră, aproape inutile. Lasă-i să fie sălbatici, să se dezvolte independent, şi îţi vor fi veşnic recunoscători. Şi tu vei fi fericit când îi vei vedea mai târziu plini de viaţă.
Ziua 48: A-ţi ierta părinţii
A-ţi ierta părinţii este unul dintre lucrurile cele mai dificile, fiindcă ei ţi-au dat naştere – cum ai putea să-i ierţi?
Dacă nu începi să te iubeşti, dacă nu ajungi la o stare în care să fii încântat până în măduva de fiinţa ta – cum ai putea să le mulţumeşti părinţilor? E imposibil. Vei fi furios – ei ţi-au dat naştere, şi nici măcar nu te-au întrebat înainte. Au creat persoana asta oribilă. De ce trebuie să suferi tu pentru că au decis ei să dea naştere unui copil? N-ai fost de faţă la aranjamentul lor. De ce-ai fost târât în lumea asta? De aici furia.
Dacă ajungi într-un punct în care să te poţi iubi, în care să te simţi de-a dreptul extatic pentru că exişti, în care recunoştinţa ta să nu cunoască limite, atunci deodată simţi răsărind o mare iubire pentru părinţii tăi. Ei au fost porţile prin care ai intrat în existent, Fără ei, extazul acesta n-ar fi fost posibil – ei l-au făcut posibil.
Dacă-ţi poţi celebra fiinţă – şi aceasta e tot ce urmăresc, prin tot ceea ce fac aici, să te ajut să-ţi celebrezi fiinţă -, atunci deodată poţi simţi recunoştinţa pentru părinţii tăi, pentru compasiunea lor, pentru iubirea lor. Nu doar că poţi simţi recunoştinţă, poţi să-i ierţi.
OSHO
Sursă: Pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/OSHO.- Bucureşti: LITERĂ, 2019, pp. 335, 376, 60.
Selecție și editare, Ioan P. ALEXA