Uită-te în jurul tău: indiferent ce ai făcut până acum, nu reprezintă sfârşitul. Ia-o de la capăt, începe călătoria din nou. Introdu lucruri noi – uneori bizare, excentrice, alteori aproape nebuneşti; toate ajuta.
Toţi inventatorii sunt consideraţi nebuni, excentrici. Chiar sunt astfel, fiindcă ei trăiesc dincolo de limită. Îşi găsesc propriul drum. Ei nu merg niciodată pe autostradă, aşa ceva nu e pentru ei; ei o iau prin pădure. Acolo exista primejdii: s-ar putea rătăci, e posibil să nu mai ştie să se întoarcă din nou în mijlocul mulţimii, pierd contactul cu turma…
Uneori s-ar putea să dai greş. Eu nu spun să nu e posibil să greşeşti – când e vorba de nou, exista întotdeauna un pericol -, dar vei simţi emoţia noului. Iar emoţia aceea merită riscul cu orice preţ. Aşa că fie adu ceva nou în vechile treburi, ca să redevină noi şi să se dezvolte, să nu mai fie mecanice, ci să devină organice – fie schimbă: schimbă totul şi începe să faci ceva absolut nou. Ia-o de la capăt şi devin-o olar sau muzician sau un dansator sau un vagabond – oricare dintre acestea e la fel de bună!
De regulă, mintea spune că aşa ceva e greşit – acum ţi-ai făcut un nume, eşti cunoscut, atât de multă lume te ştie, munca îţi merge bine şi câştigi bani frumoşi di ea, lucrurile s-au aşezat, la ce bun să ai bataţi de cap? Mintea va spune lucrurile astea. N-o asculta niciodată; mintea e în slujba morţii.
Sursă: Pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/OSHO.- Bucureşti: LITERA, 2019, p. 87.