MODURI DE A ALINA CONFUZIA ŞI ÎNGRIJORAREA
61. Serveşte-i pe oameni. Este punctul de pornire pentru o viaţă împăcată. Orice lucru exercita influenţa asupra tuturor celorlalte lucruri. Dacă te hotărăşti să fii fericit, trebuie ca şi cei din jurul tău să fie fericiţi. Astfel, a-i servi pe ceilalţi te poate ajuta să îţi găseşti propria fericire. Nu te agăţa de propria părere legată de cum sunt sau cum ar trebui să fie lucrurile. Exersează lipsa de ataşament. Astfel ai să contribui la fericirea celorlalţi.
62. Scapă de cele “trei otrăvuri”: lăcomia, furia şi ignoranta. Considerate de budism pasiuni sau dorinţe lumeşti, ele sunt cauza suferinţei umane şi ceea ce ne împiedică să atingem starea de iluminare. Câtă vreme ne lăsăm stăpâniţi de aceste trei otrăvuri, nu o să fim în stare să ne găsim pacea interioară. Dar dacă reuşim să scăpăm de aceste ispite lumeşti, putem trăi fericiţi şi liberi. Când observi că ele îşi fac apariţia, încearcă să îţi liniștești mintea prin reglarea respiraţiei. Aceasta poate să împiedice ispitele să te copleşească.
63. Dezvoltă-ţi simţul recunoştinţei prin câteva vorbe simple pline de căldură sau prin expresii uzuale (Okagesama de, Ohayo gozaimasu, Itadakimasu) cu rezerve profunde de înţelesuri şi de sentimente pe care le poţi adresa în diferite ocazii, că de pildă când eşti întrebat “Ce faci?”, când eşti salutat sau când urmezi să mănânci ceva.
64. Arata, în loc să declari, ceea ce simţi. Exprima ceea ce simţi într-un mod simplu şi fără să spui o vorbă, în loc să explicit prin cuvinte. Când este vorba despre transmiterea adevăratelor tale intenţii, acţiunile spun mai mult decât cuvintele. Comunicăm cu ceilalţi prin fiecare respiraţie şi fără să uităm esenţa propriei inimi.
65. Exprima ceea ce gândeşti, însă nu în cuvinte. Esenţa învăţăturilor Zen nu se poate exprima prin cuvinte sau litere. Un exemplu în acest sens: pictura Zen nu se poate exprima prin culori; ea foloseşte cerneala pentru a exprima cele cinci culori – verde, albastru, galben, mov şi roşu. În nuanţa cernelii se regăseşte o gamă infinită de culori. De la privitor la privitor, cerneala capătă nuanţe şi straturi diverse. Ceea ce vezi nu este totul.
66. Concentrează-ţi atenţia asupra meritelor celorlalţi mai ales când li se văd defectele. Atât în grădinile japoneze Zen, cât şi în relaţiile personale, cel mai mult contează armonia. Trebuie să recunoaştem propria unicitate şi pe cea a celorlalţi pentru a ne înţelege. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te adaptezi în funcţie de altcineva, ci, concentrându-ţi atenţia asupra calităţilor celorlalţi, poţi crea relaţii armonioase.
67. Aprofundează-ţi legăturile cu ceilalţi. Astăzi lumea este preocupată numai de relaţii superficiale. Cu cât cineva are mai multe cunoştinţe, cu atât mai bine. Reţeaua de cunoscuţi este esenţială mai ales în lumea afacerilor. Însă, în viaţa privată, nu contează dacă ai un cerc restrâns de prieteni în care să ai încredere. Este mai valoroasă construirea unei relaţii profunde decât adunarea a o şuta de cunoştinţe fără valoare. Trebuie să apreciem fiecare întâlnire în parte pentru că s-ar putea să întâlnim pe cineva anume doar o singură dată în viaţă (zicală Zen: “Ichi-go ichi-e” = “O dată în viaţă”). Nu trebuie să avem un număr mare de întâlniri sau de mai mulţi prieteni. Concentrează-ţi atenţia asupra unei singure întâlniri şi construieşte o relaţie profundă. Nu contează numărul de relaţii, ci profunzimea lor.
68. Reglează-ţi ritmul chiar în în relaţiile interpersonale. Când înveţi pe cineva ceva, nu poţi nici să îl grăbeşti, nici să fii prea relaxat. Iar când înveţi tu ceva de la altcineva, îţi revine sarcina de a transmite semnalul că eşti gata să mergi mai departe. Cele mai bune rezultate apar când ambele părţi acţionează la momentul potrivit şi se sincronizează.
69. Renunţă la nevoia de a fi pe placul celorlalţi. Relaţiile interpersonale pot fi complicate. Oricât de mult te-ai strădui, este greu să înţelegi pe toată lumea. Faptul că te ataşezi de ideea de a te înţelege bine cu cineva sau de a deveni prieteni îţi va crea probleme. Te vei trezi prins în plasa dorinţei de a nu fi antipatizat, lucru ce nu crează decât tensiune. Nu te complica, fii obiectiv, nu te agita prea mult. Încearcă să nu fii popular, ci, în egală măsură, să nu te străduieşti prea tare să fii pe placul tuturor. Când înfloresc copacii, păsările se adună singure pe crengile lor, iar când frunzele îngălbenesc şi cad, păsările se împrăştie. Cam la fel se întâmplă şi în relaţiile cu oamenii.
70. Nu te concentra asupra binelui şi a răului. Nu este nevoie să definim lucrurile ca fiind bune s-au rele, negre sau albe. Dacă îţi baţi capul împărţind lucrurile în alb şi negru, scapi din vedere frumuseţea graului. A fii perfect neutru este un mod de coexistenta pentru ambele părţi, de găsire a compromisului şi de evitare a conflictelor. În loc să ţinem cu una dintre părţi, calea cea mai bună ar putea fi compromisul.
71. Ia lucrurile aşa cum sunt. Problemele legate de relaţiile personale sunt multe şi complexe şi pot deveni un subiect nesfârşit de discuţie. Nenorocul şi norocul au aceeaşi sursă; ura şi afecţiunea sunt, de fapt, acelaşi lucru. Sursa lor reală este propria noastră minte. Preferinţele noastre, ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place – toate sunt produsele propriei noastre minţi. În budismul Zen se spune: “Când atingi iluminarea nu mai există plăcut şi neplăcut”. Când vedem lucrurile aşa cum sunt ne dispar predilecţiile.
72. Detaşează-te cu stil. “Nu da importanţă”. Cuvintele sunt importante; însă şi mai important este să nu te laşi dominat de ele. În diverse împrejurări sociale pot exista perioade în care ne simţim răniţi de cuvintele care ne sunt adresate. O singură vorbă din partea unui cunoscut poate să ne spintece ca un cuţit. Dar comentariile negative ale cuiva din jur ar trebui uitate repede. Acest lucru se poate realiza prin arta de a “nu da importanţă” sau, altfel spus, să te străduieşti să rămâi netulburat, indiferent de situaţie – şi chiar să fi calm şi să îţi păstrezi simţul umorului. Încearcă să scapi de ataşamentul faţă de lucruri. Nu te ataşă nici de cuvinte. Chiar şi atunci când interacţiunile tale cu cineva sunt dificile, nu te ataşă de relaţie. Încearcă să o priveşti cu detaşare. Pentru a trăi liber trebuie să dobândeşti o minte descătuşata.
74. Nu te pierde printre vorbe. Nu întotdeauna oamenii îşi pot exprima sentimentele în cuvinte. Unora le vine greu să descrie ceea ce simt. De aceea, avem capacitatea de a citi sentimentele celorlalţi. Bineînţeles că este important să ne exprimăm sentimentele şi în cuvinte. De aceea trebuie să ascultăm cu atenţie ce ne spun ceilalţi, însă nu trebuie să scăpăm din vedere ceea ce este mai important, pierzându-ne în simple vorbe. Nu trebuie doar să ascultăm ce au să ne spună ceilalţi, ci să le şi interpretăm sentimentele cu empatie.
75. Nu te lăsa influenţat de părerile altora. Crearea unei grădini Zen necesită muncă mai multor oameni. Dacă te concentrezi prea mult asupra a ceea ce vede echipă pe care o conduci, atunci îţi este geu să amenajezi gradina că o expresie a propriilor tale gânduri. Paradoxal, când este vorba despre a stabili poziţia pietrelor, de pildă, cu cât se implică mai puţini oameni, cu atât este mai mai uşor să te sincronizezi. Iar când se ajunge la punctul în care se fac modificările finale, este mai bine să le faci singur. Fermitatea înseamnă să ai capacitatea de a avea încredere în tine însuţi.
76. Ai încredere şi profită de înţelepciunea persoanelor mai în vârstă decât tine. Există destule aptitudini pe care le poţi dobândi învăţând de la cei mai în vârstă, care îţi sunt marii mentori în toate. Fie că e vorba despre povestiri legate de reuşitele sau eşecurile lor, este foarte util să asculţi ceea ce au să-ţi spună. Fiecare om mai în vârstă din jurul tău are propria poveste de viaţă, propria experienţă şi propriile cunoştinţe acumulate – care sunt exponenţial mai multe decât ceea ce ai învăţat tu până acum în viaţă. Povestirile peroanelor în vârstă despre tot ce au văzut şi au trăit sunt inestimabile; ele sunt experienţe directe, venite din inimă şi trăite personal. Din ele poţi descoperi multe secrete ale vieţii.
77. Stai de vorbă cu o grădină Zen. Când creăm o grădină Zen nu avem în vedere în primul rând cum aşezăm pietrele sau nisipul. Într-o primă fază, nu ne mai gândim la o anumită formă sau la un aspect, ci mai degrabă la sentimentul pe care ar trebui să îl întruchipeze grădină. Când stai de vorbă cu o grădină Zen, simte frumuseţea melancolică pe care decoratorul ei a încercat să o transmită şi răspunde-i în modul tău personal.
78. Fă pe cineva fericit, ceva care să îţi facă mesele mai bune. Japonezii apreciază mâncărurile care ţin cont de timp. Alegerea felurilor pe care le servesc se face în funcţie de ceea ce de sezon la momentul respectiv. Şi mai există două elemente: o urmă de ceva din anotimpul care tocmai a trecut, care evoca momentul trecerii şi ceva care tocmai începe să apară, sugerând astfel o sosire inevitabilă. Aceste trei lucruri invoca scurgerea timpului – trecu, prezent şi viitor – spre bucuria musafirului. Ospitalitatea perfectă nu se obţine neapărat cu ingredient sofisticate.
79. Găseşte ocazii să îţi petreci timpul cu familia, ocazii în care te prezinţi aşa cum eşti. Oamenii se căsătoresc, cresc copii, trăiesc împreună – aşa pare dacă privim lucrurile din afară. În sânul familiei ne găsim adevărata linişte a minţii, un loc pentru susţinerea emoţională. Când suntem în familie nu trebuie să ne străduim atât de mult sau să păstrăm aparenţele – putem să fim noi înşine. Un stil de viaţă în spiritul Zen caută acelaşi lucru. Poate să pară simplu, dar, în realitate, este destul de greu. Cu toţi dorim să ne ascundem defectele şi să ne prezentăm ca fiind mai mult sau mai bine decât suntem de fapt. Însă, când trăim aşa, acest lucru se întoarce împotriva noastră în cele din urmă. Iată de ce avem nevoie de familie – în care să ne putem arăta adevărata natură. Familia este locul în care poţi să te prezinţi aşa cum eşti. Timpul petrecut cu familia poate vindeca o minte obosită şi îţi poate reenergiza mintea.
80. Respectă-i pe toţi cei care au trăit înaintea ta. Pe vremuri, japonezii aveau familii numeroase alcătuite din trei sau patru generaţii. Un bunic în vârstă de 80 de ani îi poate povesti nepotului de cinci ani despre propriul lui bunic. Nepotul poate să asculte povesti din urmă cu 200 de ani despre strămoşii lui. Acest lucru face istoria să prindă viaţă. Datorită existenţei înaintaşilor tăi te afli acum şi aici. Când priveşti lucrurile din această perspectivă, automat ai un sentiment de recunoştinţă faţă de propriii înaintaşi. Când devenim conştienţi de acest miracol, ajungem să înţelegem valoarea vieţii “de a fi aici şi acum”.
VA URMA!