Când ne îndreptăm spre sudul Arabiei, un derviş desculţ şi cu capul gol se alătura caravanei noastre în Kufa (în nord). Am văzut că dervişul n-avea un ban, dar mergea hotărât, recitând pe când umbla:
“Nici nu împovărez o cămilă
Şi nici nu port povara ei.
Nu conduc şi nu-s condus,
Nici n-am griji cât priveşte
Trecutul, Prezentul sau Viitorul.
Din plin respir,
Din plin trăiesc viaţa.”
Un negustor aflat în spinarea unei cămile îl sfătui să se întoarcă înapoi. Astfel, zise negustorul, dervişul cu siguranţă va muri din pricina greutăţilor drumului şi a lipsei de hrană. Neluându-i în seamă sfatul, dervişul merse mai departe.
Când ajunseră în oaza Beni Hamud, negustorul muri. Dervişul, stând în picioare lângă năsălie, exclamă:
“N-am murit din pricina greutăţilor mele,
Dar tu, pe cămila ta, ai murit.”
Prostii ard lămpi în timpul zilei. Noaptea se miră de ce nu au lumina.
SAADI DIN SHIRAZ
Selecţie şi redactare de Ioan P. ALEXA
Sursă: Calea sufită/SHAH, Idries. – Bucureşti: Herald, 2001, pp. 70-71.